Despre mine

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
Personal am un motto dupa care imi place sa cred ca lucrurile graviteaza pe lumea asta... si anume.. "Nimic nu e intamplator!" Asa ca, in aceasta idee, cred ca lucrurile se intampla de cele mai multe ori cu un scop. Ramane ca la moment poate de sinteza sa analizam cat de nobil este acest scop si cat de mult ne infrumuseteaza el viata.

Faceți căutări pe acest blog

joi, 16 iunie 2011

serbarea noastra..cu miros de TEI

Ieri, intr-o dupaamiaza de inceput de vara, cu miros proaspat si imbatator de tei, voinicul Teo a incheiat primul an de gradi, prima lui serbare de final de an.
Emotii mari... sa zicem obisnuite, caci de acum aveam experienta serbarilor ... dar nah, o data incepe prima vacanta de vara!!!

Sunt foarte incantata de evolutia lui, ma bucura sa ii vad bucuria pe chip, increderea si normalitatea cu care trateaza diferite momente. Cred ca e lucrul pe care ma straduiesc cel mai tare sa-l insuflu copiilor. Mi se pare important ca o persoana sa se adapteze cu o atitudine fireasca la anumite lucruri, mi se pare important curajul de a te exprima  si a te implica. Mi se pare importanta perspectiva pozitiva a experientelor si bucuria de a trai (chiar expansiv) momentele care fac deliciul vietii.

Inainte de inceperea serbarii, misunau si topaiau pe holuri ca iepurashii, care mai de care mai dragalash si mai dornic sa-si stie mamica aproape (la varsta asta nu e de mirare - no offense taticilor - si ei cu emotii mari, desigur ). Care mai timizi, care mai nerabdatori, la un moment dat am fost nevoita sa inventez un 'praf magic de curaj si putere' si sa le pun in buzunarele ca sa ii tina toata ziua ..si poata multa vreme, atata cat vor  avea ei micutzii nevoie.

inainte de intrarea in scena, prindem curaj cu totii:


Nu stiam mare lucru din desfasuratorul serbarii (desi grijulia Mela il transmisese pe mail nu am apucat sa-l citesc), eram linistita caci Teo-mi turuia acasa una dupa alta poezii...de... la un moment dat, nu mai stiam care e a lui.

Am fost surprinsa sa-mi vad baietelul la inceput, alaturi de o fetita cu codite indraznete - deschizand serbarea - cumva ca niste 'mici prezentatori'. Nu stiam asta, nici nu-mi spusese ...asa incat, nici nu am fost pregatita sa 'imortalizez' momentul, dar clar si de departe m-a emotionat acel inceput. Pe final am 'furat' totusi o poza:

TEO
-        Ia te uită, ce de lume...
Pentru ce-aţi venit aici?

ALEX G
-        Cum de ce?
Grupa mică de pitici,
Dragi părinţi şi dragi bunici,
Este mândră, mândră tare,
De a doua ei serbare.

 TEO
-        A.. desigur.. o serbare...

ALEX G
-        Da, desigur, o serbare..


Desi in mod obisnuit la gradi sunt zilnic in medie 13-15 copilashi, la serbare au participat peste 20...efectivul complet! Toti si-au spus poezioarele, au cantat (vreo 5 cantecele in lb romana, vreo 6 in engleza si cateva dansuri) au dansat si la final au primit mici cadouri.
Chiar a fost un program incarcat, complex si greutz pentru mititei. Spre final unul dintre micutzi a spus: 'mai vin odata cadourile alea ...ca nu ma mai pot tine"

iata cateva din momente:

cel mai drag mie ...'mosh martin':
 


cantecele in limba engleza:



 :

ciupercutze vesele canta si danseaza:
 









Voi incheia multumind intregii echipe de la gradi care cu pricepere si multa dragoste a ingrijit minunile acestea de copii.

dnei Nuti:

Melei, Oanei (doamna de engleza)


...si nu in ultimul rand, dorind vacante strasnice tuturor picilor si parintilor deopotriva!!!!
Ne revedem cu forte si experiente proaspete la toamna.

Parca nu-mi vine sa trec peste cateva versuri rostite de Ane, una din colegele lui Teo, care va merge la scoala din toamna si care a spus o poezioara ...de la care cu greu mi-am stapanit 'apa de soricutz' din coltul ochilor:


"Cu ochii umezi o privesc
Pe doamna mea, căci o iubesc,
Pe blânda mea educatoare,
Că nu-i alta ca ea sub soare!
Îi mângâi mâna şi-o întreb
Dacă, ghiduş, un an întreg,
Am supărat-o, să mă ierte,
Ba poate să mă şi certe!
N-aş vrea să mă despart de ea,
Nici de colegi, de masa mea,
De scăunel şi dulăpior!
Uf! Ştiu că-mi va fi foarte dor!
Şi jucăriile de pluş,
Colajele ce le-a expus
Sus, pe panou,căci le-am lăsat
Tot ce cu drag eu am creat.
O rog pe doamna, dac-ar vrea,
Un an să mai stau lână ea,
Căci mi-a iertat la prostioare
Şi nici nu m-a mustrat prea tare!
M-a mângâiat şi a rostit:
-        Să nu uitaţi că v-am iubit,
Dar aţi crescut, ce voinicei!
La toamnă veţi fi şcolărei.
-        Cu bine, atunci şi-o-mbrăţişez,
Mă chiniu să nu lăcrimez
Şi-i spun din inimioara mea
Că nicicând nu o voi uita!"


Frumoasa si emotionanta viata de gradinar ..si de parinte de gradinar...
...nu-i asa!? 



Eu una imi voi aminti cu drag de ziua aceasta si de mirosul inconfundabil de tei din curtea gradinitei ...
.... o amintire frumoasa cu miros de tei!








luni, 6 iunie 2011

sarbatoare in ...lumea Desprecopii

cronica unui eveniment marca DC 


Iata ce scriam Mirelei si lui Florin acum mai bine de o luna...cu putin inainte de 1 mai

"venind de dimineatza spre job, ma gandeam la aniversari... la ''nemurirea sufletului''... ...e frumos sa te bucuri de evenimente, de zile care inseamna ceva in viata.
Ma intreb cum ar fi sa organizam un party de 1 iunie care sa marcheze aniversarea comunitatii DC?"

De la aceasta intrebare pe care mi-am pus-o atunci, dupa zeci de mailuri, discutii, uneori momente de renuntare... a rezultat ceea ce puteti citi aici:
Un mare (pentru mine, si nu numai), un mare eveniment pentru copii, pentru parinti si nu in ultimul rand pentru marea comunitate DC.
Un eveniment organizat de desprecopii.com si magazinul COCOR, cu eforturi din partea unei echipe din spatele 'scenei'. Multumesc Mirelei, lui Florin, lui Albert, lui Leon si tuturor celor care au facut posibil ca acest eveniment sa aiba loc (Nestle, Procter&Gamble).

iata-i doar pe cativa dintre membrii DC care au participat la diferite etape din cadrul 'organizarii':

(ManuelaCrina, Kokiy, eu, Rufus, Anya, Tzuc, Cricor / nu se afla in imag dar as vrea sa le multumesc si AncaiDragoman si Karligutzei = tot membre DC)

Am un sentiment de bucurie deoarece cu ocazia acestui prilej aniversar s-a scris si  o fila de istorie pentru PR ul desprecopii.com, prin aparitia pe mediafatada imensa, de la km 0 al capitalei, a ratustelor DC, si prin directul realizat in chiar momentele de desfasurare a party ului:


Asadar...dragostea infinita pentru copii, ne-a adunat impreuna pentru a serba copilaria si a 11-a aniversare DC. Mi-am dorit acest eveniment aniversar ca pe o sarbatoare a tuturor .
O 'punte' care sa traverseze bariera virtuala catre  lumea reala a copilariei, catre lumea lor minunata. Un moment al tuturor, in care sa ne bucuram impreuna la cea mai strasnica petrecere cu si desprecopii si parinti. Ramane ca voi sa apreciati cat de aproape am fost de indeplinirea acestui obiectiv. 

Feedbackurile de dupa eveniment nu au ezitat sa apara. desigur cu bune si rele... caci, nu-i asa!? totul este perfectibil:

Si pentru ca de multe ori o imagine poate spune cat o mie de cuvinte, pentru ca, in opinia mea, NU sunt cuvinte care sa cuprinda bucuria de pe chipul unui copil, voi puncta in imagini cateva din momentele marii noastre sarbatori:

bun venit tuturor:


inainte de inceperea spectacolului:

bun venit si din partea piratului si printese:

experimentul cu balonul care poate fi intepat...fara sa se sparga!!!



sa inceapa spectacolul!



printese diafane care danseaza



atelierul de creatie

regal de baloane

stop joc: concursul de 'Cultura generala DC'

cantam la pai, furtun de chiuveta, etc

o ratusca cu botutz

copilashi DC

o alta ratusca

nou moment de concurs


experimentul  'cutia de cola' care dupa ce e agitata poate fi desfacuta fara sa tasneasca lichidul afara!!!!

















dupa concursurile cu premii si reprezentatia redutabilului profesor, gasim un copil cu 'carte la cap'..
 


experimentul cu 'butoiul de varza' si spectaculoasele rotocoale de fum 


explicatia cu 'ochiul piratului'

bucuria baloanelor zburatoare

tunuri de confetti

alta ratusca vesela

concursuri printre balonashe

veselie generala

cantam 'o lume minunata' cu mic cu mare
...cu copiii


si cu parintii
 

piratul si doi voinici
 
desene pe... copii DC
 

am dat gata acest 'pecascol'...mai e ceva de joaca pe aici?!

 


La multi ani DC si la mai mare!


 



moment de respiro de dupa:

tortul copiilor


Iata cum, pas cu pas, cu aportul fiecaruia dintre noi, membri acestei comunitati minunate, un spatiu prietenos de intalnire, sparge statistici si teorii si devine cea mai mare, puternica si influenta comunitate a tinerilor parinti din Romania. Multi dintre noi aici am invatat sa ajutam si sa depasim comoditatea, indiferenta, nepasarea. Am descoperit ce inseamna solidaritatea si puterea lui 'impreuna'. Am invatat ca a schimba lumea, ceea ce nu e tocmai cum ti-ai dori, inseamna in primul rand a incepe cu tine... cu tot ceea ce tine de propria ta lume. 
Iar copii nostri, viitorul lor sunt cea mai buna motivatie pentru asta.


Multumesc tuturor pentru prilejul oferit de a va cunoaste mai bine








pentru cine a avut rabdare pana aici, iata si doua filmuletze:


 






O excursie ..cu peripetii!!

PRIMA excursie din viata de gradinar a lui Teo a fost o experienta memorabila. 
Cred ca multa vreme de aici inainte isi vor aminti de ea, atat copiii cat si ..(sau mai ales)....adultii care i-au insotit.
Desigur in frunte cu Mela si Sveti, care in afara de memorabila, vor ramane cu o dilema legata de ce au trait in aceasta zi 'a avea sau nu... NOROC'.

Cu mic cu mare, cu pelerine de ploaie sau umbrele, in dis de dimineatza unei zile promitatoare de vineri, ne aventuram printre picaturi jucause spre excursia mult asteptata.
Atat de asteptata si povestita anterior incat Teo credea ca plecam undeva depaaaarte (sunt sigura ca pentru ei a fost departe) ...si in mintiulica lui departe inseamna... acolo unde oamenii vorbesc alta limba si ma tot intreba ce limba vorbesc oamenii din Salina... 
..am ajuns noi la concluzia cumva ca o salineza ar fi raspunsul potrivit.

Asadar, am strans randurile, ne-am luat la revedere, si am descins spre marea aventura.


Iata cativa parinti emotionati.. aproape c'ai fi zis ca plecam la armata. (ce sa zic, as fi fost la fel cred, daca eram in locul lor. De data asta am hotarat sa fiu prezenta alaturi de copii)


la revedereeeee (mami si tati de Antonio):
 


prima oprire:


Muzeul Ceasului din Ploiesti:



                                                      
pranzul in avans (din pricina unei defectiuni la autocar... defectiune care s-a anuntat de vreo ora si . s-a preeeelungiiiiiiiit ...vreo doua!):

in asteptarea altui autocar care sa ne duca spre Salina...
cu gandul la un alt mijloc de transport (am facut un trenuletz):

tragem de timp la o lectie de antropologie:
(Rares, Teo, Victor, Stefan, Andrei)
 

incercam sa ridicam moralul (adultilor... caci micutzii nu aveau niciun stres) cu un program distractiv disco. Ne-am pregatit atmosfera specifica, am tras toate jaluzelele in autocarul devenit adhoc spatiu de joaca, am pus cantecele si am dansat 

 
Iata ca dupa vreo doua ore de 'distractii neprogramate', am repornit spre Salina.
Ajunsi aici aflam ca fusese un incident cu un grup de copii (altul, slava cerului!) care ramasese blocat in salina / stire pe posturile de stiri / telefoane de la parinti...
Iata cum ghinionul cu autocarul ar putea fi considerat un noroc pana la urma, caci ajunsi cu aprx 2h inainte am fi avut toate sansele ca, printre cei afectati de incidentul din Salina sa fim noi.

Odata coborati in subteran, ne bucuram din plin de 'marea grota sarata' .



 noi chiar am verificat cat de sarata e 'limba oamenilor din Salina'... gustand putin de ici de colo :)

 
Mela grijulie
ne face numaratoarea pentru imbarcare si reintoarcerea spre case
.


dupa o zi plina, odihna binemeritata de pici dragalasi:
(Rares si Andrei)
( Victor si Stefan)


As concluziona ca aceasta excursie de pomina, ne-a oferit prilejul de cunoastere si de descoperire a unor lucruri si situatii noi, poate la limita... 
Si ca ceea ce pentru un adult ar inseamna nemultumire si disconfort... pentru copii poate fi transformat in 'aventura'. 
Melei, lui Sveti si tuturor parintilor temerari prezenti in aceasta escapada  felicitari pentru felul in care au facut fata cu brio aventurii !

PS: data viitoare nu as mai calatori cu aceasta firma de transport decat in conditii contractuale ferme prin care sa se oblige la respectarea unor conditii rezonabile de transport a unor copii de 4 -5 ani.

poze de descarcat aici:
http://www.flickr.com/photos/23251288@N07/sets/72157626896916506/