Anul acesta micutzii mei au colindat, asa cum o faceam eu insami la bunici, in copilarie.
In zorii diminetii de Ajun pe un frig de crapa pietrele, cu nasucuri roshii si ochi mici, picii au strigat curiosi, ca restul prichindeilor cu sacose de colind mai mari ca ei:
"Bunadimineatzaaa la Mooosh Ajuun" si
"Dati-ne un covrig sa nu murim de friiiig"
Ca in fiecare an, in ziua Sfanta de Craciun, ne-am adunat in familie, in jurul mesei . Cu bunici, cu pititici, cu mic cu mare... bucurandu-ne de micile cadouri din jurul bradutului.
Mirosul turtei dulci care a inundat casa pe seara, va ramane insa punctul culminant al acestui Craciun.
De la niste prieteni dragi am primit un pachetel cu bucati dreptunghiulare speciale din turta dulce, pentru construirea unei casutze.
Personal, m-am uitat cam neincrezatoare la bucatile de turta. Cei mici incepusera sa amusineze in jurul lor si sa le testeze gustul ademenitor. Teo foarte entuziast a spus ca el isi doreste tare mult sa facem casutza, asa incat, am pornit la treaba.
Am facut zaharul ars necesar lipirii bucatilor de turta si apoi ne-am intrecut in arta decorarii cu o pasta speciala comestibila.
Zaharul cald impregnat in turta a umplut casa cu un miros delicios.
Tati s-a ocupat cu galeria si cu imortalizarea momentului.
Suntem tare mandri de rezultat, atat de incantati incat nu ne vine sa degustam constructia :)
Am incercat doar coshul casutei... si va garantam: e delicioasaaaa!!!!!!
Craciun Ferict tuturor!
