Cu Mosh Craciun.
I-am gasit in aceeasi casa, in care lumina nu pare deloc generoasa.
Cu fetisoare mici si ochi iscoditori.
De data asta am ghicit, jucaus, cate un licar de speranta in fiecare privire....doar s-au ingrijit din vreme sa scrie Moshului Scrisorele.
Am ajuns spre dupaamiaza, nu dormeau. O parte dintre ei erau acasa, altii inca la scoala.
Ne-am imprietenit rapid, am cantat, am dansat... in asteptarea Moshului, care s-a lasat asteptat pret de vreo 20 minute.
Inainte de venirea marelul asteptat, am facut o diversiune cu ei, le-am propus un joc... sa ii facem si noi o surpriza Moshului, cand vine sa nu ne gaseasca
(adica sa ii indrept spre o camera de unde nu aveau sa vada intrarea lui Leon Magdan - caci el avea sa fie Moshul nostru astazi - intr-o incapere unde sa se pregateasca pentru 'reprezentatia' de rigoare.)
Au intrat in joc, au topait nerabdatori.
http://www.flickr.com/photos/23251288@N07/sets/72157628499656045/
A intrat Moshul si din momentul acela ... zambetele largi si luminoase au inundat incaperea.
Fiecare a stat in bratele Moshului.
Au vorbit, au mai spus poezioare, au descoperit impreuna in sacosa ... dorinta lor ascunsa si transmisa prin scrisorele.
Aura isi admira rochita si privea la papusica ei frumoasa. Am intrebat-o daca-i place si mi-a raspuns: "E superba, are rochitza de printesa, nu o sa o scot din cutie, sa nu se strice"
Bogdan se uita la adidasii primiti si a zis la un moment dat: "Uau..chiar sunt nike!? Eu vroiam adidasi pur si simplu"
Niste oameni dragi, ai comunitatii desprecopii si prietenii acesteia, au facut posibil ceea ce s-a intamplat astazi in viata acestor copii orfani.
Am mai ramas jumatate de ora dupa ce Moshul a plecat, i-am urmarit cum se bucura si cum nu-si mai vedeau capul de atatea pungutze, jucarii, adidasi..etc
Cu siguranta si acum, cand va scriu, multi se mai invart in jurul cadourilor sau altii isi iau cu ei la somn jucaria preferata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu