„Ma simt foarte bine în dimineata asta.
Am sa-i ingrop pe toti.
Am un singur regret, ca nu i-am îngropat de tanar” Radu Beligan in Egositul, pe scena TNB
O comedie amara, un fel de haz de necaz rafinat si cinic in care se vorbeste despre realitati simple. Despre egoism, despre faptul ca nu exista bunatate in stare pura. Ca generozitatea e relativa, ca oamenii actioneaza prin prisma propriilor interese.. .din dorinta de apreciere sociala, de a fi impacat sau iertat ...sau pur si simplu dintr-o nevoie de liniste.
Asadar Radu Beligan inca joaca! La aproape 95 de ani omul asta, e pe scena. Uimitor.
Tot merg de cativa ani si-l revad in aceeasi piesa, si parca de fiecare data o percep diferit. Ceea ce e ramane ca laitmotiv insa consider ca e emotia.
As spune ca aceasta piesa vorbeste despre emotii.
Dupa un periplu intre tristeti, amuzament si amaraciune, maestrul Radu Beligan demonstreaza la final ca sunt momente in viata mai presus de egoism sau de bunatate. Emotia pe care o transmite celorlalti ..aproape fara cuvinte. Sala insasi, aplauzele, oamenii ...oameni veniti sa il vada traindu-si viata pe scena.
Radu Beligan e un actor care se bucura de fiecare spectacol si il joaca ca si cum ar fi ultimul, isi ia puterea din energia pe care o sala întreaga aplaudand, poate lacrimand, i-o ofera.
Am avut un sentiment de tristete la final, la gestul de ramas bun al maestrului...
http://www.youtube.com/watch?v=Iu0ToYBvlc4
Am sa-i ingrop pe toti.
Am un singur regret, ca nu i-am îngropat de tanar” Radu Beligan in Egositul, pe scena TNB
O comedie amara, un fel de haz de necaz rafinat si cinic in care se vorbeste despre realitati simple. Despre egoism, despre faptul ca nu exista bunatate in stare pura. Ca generozitatea e relativa, ca oamenii actioneaza prin prisma propriilor interese.. .din dorinta de apreciere sociala, de a fi impacat sau iertat ...sau pur si simplu dintr-o nevoie de liniste.
Asadar Radu Beligan inca joaca! La aproape 95 de ani omul asta, e pe scena. Uimitor.
Tot merg de cativa ani si-l revad in aceeasi piesa, si parca de fiecare data o percep diferit. Ceea ce e ramane ca laitmotiv insa consider ca e emotia.
As spune ca aceasta piesa vorbeste despre emotii.
Dupa un periplu intre tristeti, amuzament si amaraciune, maestrul Radu Beligan demonstreaza la final ca sunt momente in viata mai presus de egoism sau de bunatate. Emotia pe care o transmite celorlalti ..aproape fara cuvinte. Sala insasi, aplauzele, oamenii ...oameni veniti sa il vada traindu-si viata pe scena.
Radu Beligan e un actor care se bucura de fiecare spectacol si il joaca ca si cum ar fi ultimul, isi ia puterea din energia pe care o sala întreaga aplaudand, poate lacrimand, i-o ofera.
Am avut un sentiment de tristete la final, la gestul de ramas bun al maestrului...
http://www.youtube.com/watch?v=Iu0ToYBvlc4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu