Am sculptorisit...asadar :)

Muzeul de Arta Grigore Vasile si prietenii nostri de la De dragul Artei au gazduit astazi atelierul pentru copii "Sa sculptorisim, asadar!". Le spun deja prieteni, caci nu e primul program al lor, la care participam si de care suntem incantati.

Confundandu-se cu peisajul si avand intrarea direct din strada, vila somptuoasa de pe Maria Rosetti, este locul in care un colecționar impatimit a adunat, in aproape 50 de ani, opere de o valoare inestimabila din arta populara, pictura interbelica, arta orientala si extrem-orientala, arta europeana, piese pe care in anul 2003 le-a donat statului și care populeaza acum muzeul ce ii poarta numele - "Muzeul de Arta Vasile Grigore - pictor si colectionar.

Ei bine, aici, astazi, ne-am adunat, cu mic cu mare, cu scop precis... acela de a ne familiariza cu cateva notiuni de sculptura, modelaj.. arta - intr-un cuvant.

Cum altfel decat prin joc si poveste!?

Am studiat cele trei dimensiuni ale unor sculpturi din lemn si piatra, 

am aflat ce unitate de masura foloseau oamenii in antichitate: capul!

iar povestea Regelui Pygmalion ... ne-a confirmat o data in plus.. convingerea ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva...intreg Universul participa la realizarea visului pe care-l ai. 

Pygmalion era un rege din Cipru. Deznadajduit ca nu gasea o femeie asa cum isi dorea el, se apuca sa sculpteze in fildes idealul sau feminin. Statuia iesita din mainile lui e atat de frumoasa, perfecta caci Pygmalion se indragosteste de ea. O numeste Galatea. Dar era doar o statuie, fara viata, fara sclipire in priviri... Pygmalion incepe sa o roage cu cel mai mare foc pe Afrodita, zeita Iubirii, sa ii aduca pe cineva la fel de minunat. Rugile si pasiunea cu care Pygmalion se indragostise de Galatea o impresioneaza pe zeita, care ii da viata statuii.

Mai apoi, in povestea noastra, ca printr-o magie..noi parintii, ne-am transformat in sculptori veritabili carora ni s-a dat o treaba extrem de importanta si serioasa... sa cioplim cu dalta, sa slefuim cu smirghelul si sa dam contur unui obiect de arta... din propriul copil.

(dupa ce a fost descrisa actiunea ce urma sa se petreaca, Andu cel mic...cu ochii mari intreba serios: "e o gluma, nu!?")

Deloc o gluma, le-am explicat piticilor ca da, asa este, in definitiv fiecare omulet e un material nefinisat in sine si ca parintii, educatia, scoala...mai apoi, toate experientele lor reprezinta de fapt o slefuire, si o desarvarsire a operei.. numita om!
 Asadar, mama lui Teo si Andu a "cioplit" si mesterit la cele mai potrivite ei opere...

"Teo luptatorul" si "Andu curajosul" ...cumva de ei sugerate. 
Sculpturi cu suflet si reactii :) 

Intrebat fiind din ce material este, micul Andu a raspuns prompt: "din piele" in amuzamentul intregii audiente

Apoi ne-am echipat cu sortulete de protectie si ne-am pus pe mestesugit din lut, fiecare dupa propria dorinta si imaginatie. 
Ce au facut ostrogotii din dotare..!?

fiecare cate un dragon, dupa propria imaginatie

(al lui Andu a beneficiat si de imaginatia mea, iar Teo nici nu a vrut sa auda de ajutor)

Am ramas ultimii, caci Teo a insistat sa ii faca Dragonului sau - un cuib cu oua.

Iar in drum  spre casa, imi explica o teorie interesanta...

Dragonul lui e TATAL, al lui Andu e MAMA, ... iar impreuna au grija de cuib.. in care se afla ousoarele cu cei... 9 pui!

Nu ma intrebati de ce..tocmai 9..ce pot sa sper, este ca Teo va fi un bun tatic :)