in "alte lumi"

Sarbatoarea Sf Mihail si Gavril ne-a gasit anul acesta in locuri speciale.

Am inteles ca exista si altfel de viata. Linsitia, calma. Consistenta. Altfel de consistenta. 

Si am avut un soi de revelatie. Mi-am incarcat in cateva zile bateriile cat as fi facut-o intr-o vacanta de-o luna. 

Densus

Am vizitat o bisericuta, cel mai vechi edificiu din piatra din Romania. Am intrat acolo, poarta deschisa, usa de la bisericuta inchisa. 
Am zis ca o vom vizita pe afara... ca asta e... si ma gandeam eu asa in capul meu, ca tare mi-ar fi placut sa intru. 

In 5 min ..pe cand ne invarteam imprejur, am auzit scartzaitul usii grele. Usa se deschidea.

Un om cu barba si par alb. Ca o aparitie din alta lume. Ne-a spus ca a vazut masina.. si s-a gandit sa vina sa ne arate locul. Ne-a spus povestea bisericutei. Nu stiu sa spun de ce, dar mi-a venit sa plang. Mi se impreunau lacrimile in barbie.
L-am intrebat eu ce ii povesesc lui pietrele acelea in fiecare zi...A raspuns cu vocea-i simpla, parca astepta intrebarea, ca "pietrele celea plang".
pffff
Nu pot sa explic in cuvinte. A vorbit cu copiii care stateau cu gura cascata. Erau curiosi despre icoane. Niste icoane atipice. Bizare. Isus cu ie romaneasca, Toma purtandu-si pielea in bat... Sfinti fara ochi.

 
Omul modest si bland am crezut ca e vanzatorul de lumanari, sau dascalul.
Am cautat cand am ajuns la net despre bisericuta... si am descoperit ca era chiar parintele paroh.

Acest om chiar sfinteste acel loc...un loc unde "pietrele plang." 

Am avut onoarea sa il cunoasteam  pe Alexandru Gherghel, omul care realmente sfinteste un loc al pamantului romanesc. Modest si parca rupt din alta lume.