Neaparat sa ajungeti in perioada asta la Muzeul de Istorie. Neaparat! Neaparat!
E de mare inspiratie, atat pt copii cat si pt noi, adultii.
Sa va rezervati cateva ore, sau sa va luati sandvishuri la voi.
Noi am ajuns astazi si am trecut in revista o multime de "obiective" mai mult sau mai putin istorice:
- expozitia jucariilor
- columna lui Traian (copie) si galeria tezaur
- colectia de obiecte postale
- joaca de-a bancherii si de-a oamenii obisnuiti
Am inceput cu jucariile desigur.
Asociatia Colectionarilor de Jucarii Vechi si Muzeul National de Istorie au consacrat aceasta expozitie jucariilor produse de compania Gebrüder Bing din Nürenberg,
una dintre cele mai importante companii din istoria jucariilor din toate
timpurile.
Aici
am ramas muti de admiratie in fata jucariilor de peste un secol.
Detaliile, finetea..si mai ales starea acestora (cele mai multe dintre
exponate am inteles ca sunt inca functionale desi unele dateaza
de peste 100 de ani si au supravietuit la doua razboaie mondiale) ne-au
impresionat deopotriva adulti si copii. Piticii au declarat din prima:
"mami, mie imi plac mai mult jucariile astea vechi..decat cele din vremurile noastre" "
Aceasta expozitie ne-a pus pe ganduri in ceea ce priveste pretentiile noastre de "evolutie" intr-ale tehnologiei.
Am facut apoi un tur de muzeu si ne-am oprit la exponatele din tezaur unde ne-am amuzat copios imaginandu-ne ca suntem cavaleri si regine si ca "imprumutam" pentru cateva momente armuri, coroane impresionante si bijuterii batute in aur cu diamante.
Am mers cu imaginatia mai departe si ne-am gandit ca daca nu ar fi doar un joc... am risca sa ne mai jucam ...doar in spatele unor gratii adevarate ca astea:
Calatoria cu Postalionul a fost scurta, nu am avut rabdare sa facem reclamatie ca nu ne-.a ajuns coletul... :) caci urma sa prindem loc in fata la ......
fabuloasa calatorie in lumea banilor!
fabuloasa calatorie in lumea banilor!
Fabuloasa lume a banilor este un concept austriac al ZOOM – Muzeul Copiilor din Viena in cu colaborare cu FRida & freD – Muzeul Copiilor din Graz, adus la noi in cadrul programului Sponsorizare care aduce VALOARE de către o banca romaneasca, in parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a României şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Este un fel de scoala a valorii banilor intr-un parc de distractii.
Calatoria incepe cu o gradina zoologica, in care ne-au intampinat cateva personaje din cultura populară a banilor: “vulturul falimentului” sau “rechinul creditelor”. Deloc prietenoase ne-au avertizat din start.."atentie .. daca te joci cu focul, risti sa te arzi" :)
La intrare am primit cate un card cu 10 lei bonus. La "monetarie", "banca", "muzeu", "market", "distractie", etc puteai sa cumulezi banuti sau sa cheltui. In fiecare zonă am invatat cate ceva, din prezentari vizuale foarte plastice. Din loc in loc erau si niste touch screenuri cu teste care ne verificau cunostintele dobandite și, dacă răspundem corect la întrebări, mai primeam banuti pe card.
La "banca natională", am imprimat bancnote, cu toate semnele distinctive de autenticitate (timbru, filigram, etc). Apoi bancnota a fost verificata la un scan si pentru ca a fost corect realizata, am fost rasplatiti cu banuti in plus pe card.
La muzeu am batut monede vechi si noi, am invatat despre troc si am fost cautatorii de aur!! Intr-un jgheab printre sute de pietricele trebuia sa descoperim mici farame de metal pretios... pe care-l dadeam la schimb pe banuti care ne intrau pe card.
Pentru ca am ajuns la aur, ma voi opri la legenda regelui Midas, recunoscut prin lacomie si prin faptul ca si-a dorit ca tot ce atinge sa se transforme in aur.
Aici copiii au invatat ce inseamna lacomia si ca nu orice poate fi cumparat cu bani. Au fost invitati sa scrie cu carioca pe o piramida de oglinzi de aur sclipitoare, ce cred ei ca nu se poate cumpara cu
bani. In
interior l-am vazut chiar pe Midas in fata unei mese pline cu bunatati. Din pacate mort
de foame... caci toate bunatatile se transformasera in aur... conform propriei sale dorinte.
Asadar... bogatia, aurul, nu tin de foame. Iar cu bani nu se poate cumpara chiar totul, ca de ex: mami (a spus Teo), iubirea (asta a scris Crina), Dumnezeu (un alt copilas), prietenia, ...etc
O alta zona de maxima agitatie a fost marketul, unde erau coșuri mici și rafturi cu produse alimentare din plastic, pe care puteam sa le cumparam din banii de pe card.
Am invatat ce inseamna bio si cum sunt marcate astfel de produse, si de asemenea am aflat ce inseamna fairtrade.
In apropierea marketului era o ispita...catre lux. Am introdus cardul si am fost intrebati daca ne dorim si ne permitem ceva de lux. Ne-am consultat, Teo m-a intrebat ce e acela lux... i-am zis ca sunt in general lucruri scumpe..de care nu ai neaparata nevoie. Ca ai putea sa traiesti si fara ele. Atunci copilul a zis... pe principiul ce-i in mana nu-i miniciuna.."deci nu ne intereseaza, hai in alta parte". Ceea ce am facut, fara sa ne para rau. Am aflat ..de la prieteni curiosi sa incerce ceva de lux.. ca, daca intrai in jocul luxului, contra unei sume frumusele de pe card, intr-o camera semiobscura puteai arunca banii pe fereastra....cu mesajul "ti-ai permis luxul sa arunci niste bani pe fereastra"
Am admirat cateva cutii din seif ul de valori. Am inteles ca oamenii au perceptii diferite asupra valorii si ca pretuiesc diferit lucrurile... Unii aleg sa puna in siguranta lingouri de aur, altii masinuta preferata, altii chei si documente, fotografii de familie, etc
In spatele acestui seif era un cifru.. Am butonat noi pe el ..si am reusit sa spargem seiful de valori!! Desi urla alarma si eram "amenintati ca vine politia", Teo incerca frenetic sa ajunga la cutia cu masinuta :)
In zona "om bogat, om sarac", se afla o casuta cu niste patuturi mici suprapuse si cate o pereche de casti, am ascultat povestile unor copii.. de fapt bucuria simpla a unui copil sarac versus pretentiile celui bogat. Cum fericirea si bucuria o pot cunoaste oameni simpli, uneori saraci, in timp ce bogatia nu ti le pot garanta intotdeauna.
Alături era un bancomat unde puteai dona din banii strânși pe card. Teo a ales sa doneze o treime din suma pe care o avea pe card la acel moment.
Calatoria incepe cu o gradina zoologica, in care ne-au intampinat cateva personaje din cultura populară a banilor: “vulturul falimentului” sau “rechinul creditelor”. Deloc prietenoase ne-au avertizat din start.."atentie .. daca te joci cu focul, risti sa te arzi" :)
La intrare am primit cate un card cu 10 lei bonus. La "monetarie", "banca", "muzeu", "market", "distractie", etc puteai sa cumulezi banuti sau sa cheltui. In fiecare zonă am invatat cate ceva, din prezentari vizuale foarte plastice. Din loc in loc erau si niste touch screenuri cu teste care ne verificau cunostintele dobandite și, dacă răspundem corect la întrebări, mai primeam banuti pe card.
La "banca natională", am imprimat bancnote, cu toate semnele distinctive de autenticitate (timbru, filigram, etc). Apoi bancnota a fost verificata la un scan si pentru ca a fost corect realizata, am fost rasplatiti cu banuti in plus pe card.
La muzeu am batut monede vechi si noi, am invatat despre troc si am fost cautatorii de aur!! Intr-un jgheab printre sute de pietricele trebuia sa descoperim mici farame de metal pretios... pe care-l dadeam la schimb pe banuti care ne intrau pe card. 
Pentru ca am ajuns la aur, ma voi opri la legenda regelui Midas, recunoscut prin lacomie si prin faptul ca si-a dorit ca tot ce atinge sa se transforme in aur.
Aici copiii au invatat ce inseamna lacomia si ca nu orice poate fi cumparat cu bani. Au fost invitati sa scrie cu carioca pe o piramida de oglinzi de aur sclipitoare, ce cred ei ca nu se poate cumpara cu
bani. In
interior l-am vazut chiar pe Midas in fata unei mese pline cu bunatati. Din pacate mort
de foame... caci toate bunatatile se transformasera in aur... conform propriei sale dorinte. Asadar... bogatia, aurul, nu tin de foame. Iar cu bani nu se poate cumpara chiar totul, ca de ex: mami (a spus Teo), iubirea (asta a scris Crina), Dumnezeu (un alt copilas), prietenia, ...etc
O alta zona de maxima agitatie a fost marketul, unde erau coșuri mici și rafturi cu produse alimentare din plastic, pe care puteam sa le cumparam din banii de pe card.
Am invatat ce inseamna bio si cum sunt marcate astfel de produse, si de asemenea am aflat ce inseamna fairtrade.
In apropierea marketului era o ispita...catre lux. Am introdus cardul si am fost intrebati daca ne dorim si ne permitem ceva de lux. Ne-am consultat, Teo m-a intrebat ce e acela lux... i-am zis ca sunt in general lucruri scumpe..de care nu ai neaparata nevoie. Ca ai putea sa traiesti si fara ele. Atunci copilul a zis... pe principiul ce-i in mana nu-i miniciuna.."deci nu ne intereseaza, hai in alta parte". Ceea ce am facut, fara sa ne para rau. Am aflat ..de la prieteni curiosi sa incerce ceva de lux.. ca, daca intrai in jocul luxului, contra unei sume frumusele de pe card, intr-o camera semiobscura puteai arunca banii pe fereastra....cu mesajul "ti-ai permis luxul sa arunci niste bani pe fereastra"
Am admirat cateva cutii din seif ul de valori. Am inteles ca oamenii au perceptii diferite asupra valorii si ca pretuiesc diferit lucrurile... Unii aleg sa puna in siguranta lingouri de aur, altii masinuta preferata, altii chei si documente, fotografii de familie, etc
In spatele acestui seif era un cifru.. Am butonat noi pe el ..si am reusit sa spargem seiful de valori!! Desi urla alarma si eram "amenintati ca vine politia", Teo incerca frenetic sa ajunga la cutia cu masinuta :)
In zona "om bogat, om sarac", se afla o casuta cu niste patuturi mici suprapuse si cate o pereche de casti, am ascultat povestile unor copii.. de fapt bucuria simpla a unui copil sarac versus pretentiile celui bogat. Cum fericirea si bucuria o pot cunoaste oameni simpli, uneori saraci, in timp ce bogatia nu ti le pot garanta intotdeauna.
Alături era un bancomat unde puteai dona din banii strânși pe card. Teo a ales sa doneze o treime din suma pe care o avea pe card la acel moment.
In timpul vizitei la banca copiii au avut ocazia sa fie bancheri, sa dea credite. Si-au pus niste sacouri, din recuzita... caci nu-i asa orice bancher care se respecta, asa apare in fata clientilor. Andu intreba de ce sa-si puna el haina de dirijor :)
Pe seara am ajuns noi la concluzia ca de fapt asta e o conventie de afacere si ca oamenii cu adevarat valorosi isi permit luxul de a se imbraca lejer... cat sa se simta in largul lor oriunde ar fi.
Spre final, am descoperit si zona multimedia, de teatru. Desigur tot pentru o recompensa in bani, fiecare copilas putea juca o mica sceneta despre meseria in care s-ar fi vazut la un moment dat. Pentru ca tot acest parc de distractii l-am devorat in echipa...si sceneta am ales sa o facem la fel. A fost o punere in scena ad hoc, nu am gandit-o inainte, ei si-au exprimat doleanta in ceea ce priveste meseria ...si apoi am inceput sa ne jucam.
Am facut doua scenete:
1.dubla1:
Teo: medic, iar Andu: muncitor. Muncitorul se ranise in timp ce lucra, iar medicul a venit sa il salveze...l-a consultat, l-a anuntat ca n-a murit de tot.. si ca alta data sa sune la 112
2. dubla1:
Teo: paleontologul care descoperea fosile de dinozaur in curtea unui politist (Andu).
http://www.youtube.com/watch?v=pEDlAaiOkxg&list=HL1358713661
In toata aceasta calatorie, am uitat de foame, am uitat cand a trecut timpul...
Am luat pranzul ...spre seara cand am ajuns acasa :)
Mergeti cu copiii neaparat! Nu o sa va para rau.
