Personal am un motto dupa care imi place sa cred ca lucrurile graviteaza pe lumea asta...
si anume..
"Nimic nu e intamplator!"
Asa ca, in aceasta idee, cred ca lucrurile se intampla de cele mai multe ori cu un scop.
Ramane ca la moment poate de sinteza sa analizam cat de nobil este acest scop si cat de mult ne infrumuseteaza el viata.
De acum se pare ca ne vom lua si noi vacante de scolar.
Prima saptamana de februarie, in vacanta copiilor, am luat o pauza de rutina, si am descins pe cea mai apropiata partie de pe Valea Prahovei.
A fost Kalinderu de data aceasta.
Copiii au mers la scoala de ski iar noi am incercat sa reeditam coborarile de pe vremuri :)
Ianuarie, ca de obicei - luna sarbatorii in familia noastra. Andu, Teo si tati isi serbeaza zilele de nastere. 7, 8 si 10 ianuarie zile importante ..in care s-au inghesuit toti intru celebrare. Anul acesta.. asa cum s-a intamplat de-o viata (de 5, respectiv 7 ani de cand sunt pe acest pamant cei doi prichindei) .. ne serbam atat in familie, cat si cu prietenii. Am inceput din 7 ianuarie, cu ziua lui tati:
A urmat 8 ianuarie, ziua lui Andu:
si apoi 10 ianuarie, ziua lui Teo:
La finalul perioadei, am planuit - cu bunul nostru prieten Leon Magdan, un party pentru toata gasca.
Asadar, mai jos iata cateva momente de la party ul cu profesorul nostru de joaca:
incepem cu mic, cu mare..prin a ne pregati de spectacol!
dadaaa.. e party de ziua noastra!
Asadar, atentiune maxima!!
"Indreptati mainile..daca puteti"... sau magie versus distragerea atentiei
Puterea limbajului nonverbal: "faceti ce zic eu: nas, cer si pamant!" "... ce zic eu, nu ce fac eu!"
Intrebari pentru copii si parinti isteti:
"cum se cheama puii de: vaca, oaie, cal, rata,etc"
"cum se cheama grupul de mai multe: vaci, cai, oi, rate, gaste, etc? "
"Numiti fructele ce au in interior cuvintele: nas, cai, ochi, pom, toc, ..." teatru de umbre: papagali, pasarele si altele ca ele in episodul urmator... sa urmarim "Romanii au talent"
evadarea mainilor sau magia sforii cu asistent: tati!
Andu: "multumim ca ati fost cu noi la acest party"
Tea: "spectacolul nu se termina nicioadata!"
Multumim tuturor pentru gandurile bune, multumim celor care au fost cu noi la party, multumim pentru cadourile minunate.
Multumim Leon ca ne-ai predat inca o lectie de joaca.
O lectie de calitate, marca Leon Magdan.
Am pastrat traditia invatata de la bunici. De data asta, randul nostru spre a-i invata pe pitici "mersul lucrurilor".
Am inceput cu un colind la Targoviste in seara de 23 dec, pe o
straduta aproape de centrul orasului, dupa care ne-am amuzat in Oraselul
lui Mos Craciun din fata Prefecturii. Am jucat la ruleta copiilor,
ne-am tamponat in masinute, am mancat turta dulce.
Apoi am continuat, cu aceeasi trupa de copii: Teo, Andu si Thea - cu un colind in zori de ziua de Ajun al Craciunului (ne-am trezit la 5 dimineata) in satul copilariei.
In mijlocul satului adultii fac o coada de cateva
sute de metri..cos langa cos, se aprind lumanari, iar copiii cu saculeti
pe dupa brau trec pe la fiecare si primesc covrigi, portocale, nuci, mere, bombonele...
Desigur cantand care cum se pricepe mai bine "Bunadimineata la Mos Ajun, ne dati ori nu ne dati..." "Dati-mi un covrig ca mor de frig" "Si-am venit sa colindaaaam.." etc
In ziua de Ajun, ne-am grabit spre casa a carei adresa o cunostea Mosul.
I-am pregatit o farfurioara cu fursecuri, un pahar cu lapte cald, iar pt Rudolf am curatat cativa morcovi.
Si am plecat din nou la colindat pe la buni si mutti.
La intoarcere... surpriza mare. Mosul trecuse pe la noi
Sarbatoarea Sf Mihail si Gavril ne-a gasit anul acesta in locuri speciale.
Am inteles ca exista
si altfel de viata. Linsitia, calma. Consistenta. Altfel de
consistenta.
Si am avut un soi de revelatie. Mi-am incarcat in cateva zile
bateriile cat as fi facut-o intr-o vacanta de-o luna.
Densus
Am vizitat o
bisericuta, cel mai vechi edificiu din piatra din Romania. Am intrat acolo, poarta
deschisa, usa de la bisericuta inchisa. Am zis ca o vom vizita pe afara... ca
asta e... si ma gandeam eu asa in capul meu, ca tare mi-ar fi placut sa
intru.
In 5 min ..pe cand ne invarteam imprejur, am auzit scartzaitul usii grele. Usa se deschidea.
Un
om cu barba si par alb. Ca o aparitie din alta lume. Ne-a spus ca a
vazut masina.. si s-a gandit sa vina sa ne arate locul. Ne-a spus
povestea bisericutei. Nu stiu sa spun de ce, dar mi-a venit sa plang.
Mi se impreunau lacrimile in barbie. L-am intrebat eu ce ii povesesc lui pietrele acelea in fiecare zi...A raspuns cu vocea-i simpla, parca astepta intrebarea, ca "pietrele celea plang". pffff Nu
pot sa explic in cuvinte. A vorbit cu copiii care stateau cu gura cascata.
Erau curiosi despre icoane. Niste icoane atipice. Bizare. Isus cu ie
romaneasca, Toma purtandu-si pielea in bat... Sfinti fara ochi.
Omul modest si bland am crezut ca e vanzatorul de lumanari, sau dascalul. Am cautat cand am ajuns la net despre bisericuta... si am descoperit ca era chiar parintele paroh.
Acest om chiar sfinteste acel loc...un loc unde "pietrele plang."
Am avut onoarea sa il cunoasteam pe Alexandru Gherghel, omul care
realmente sfinteste un loc al pamantului romanesc. Modest si parca rupt din alta lume.
A trecut mai bine de o luna de la inceperea scolii.
Copilul are acelasi drag si dorinta de a merge la scoala, ca in prima zi.
Dand firul inapoi, imi dau seama ca a fost o alegere buna, sa mergem la clasa 1 in loc de clasa pregatitoare.
Si mi-as dori ca Teo si toti copiii sa poata pastra vie in suflet emotia primei zile de scoala, asa cum si eu imi amintesc emotia mea de acum mai bine de 30 de ani :) o, daaaaa
Traiesc fiecare zi cu acel sentiment ca atunci cand oamenii vor ... lucrurile sunt normale!
Pe bancute, in prima zi de scoala a copilului Teo, fiecare mic pitic a gasit, in afara de carti si o mica felicitare cu o mascota bobocel, pe care sta scris:
16 sept 2013
"Bun venit in clasa I-a B, in fascinanta lume a cunoasterii
Cu dragoste de invatatura veti ajunge OAMENI MARI!"
A fost emotionat
Desigur, acest mic simbol il vom pastra in cutiuta de amintiri.
Scoala noastra de cartier are IMN - hit! Am si dansat la inceput de
an scolar. Doamna noastra, doamna lui Teo e ... o varianta feminina a "domnului
Trandafir"
Am dat startul pentru Romania in proiectul Dispatchwork (ft interesant, sunt imagini ale aceluiasi demers din multe orase ale lumii) Coloram orasul! Am povestit dimineata cu piticii despre orase, cladiri, cum sunt ele. Cum ne-ar placea sa fie. Ca ne dorim locuri civilizate, curate, vesele. Si ca putem sa spunem asta cumva... Asadar... pentru dupa amaiaza aceasta, ne-am pus in bagajul de parc
unelte, materialele de constructii si caramidutele necesare :) Am lucrat in echipa si treaba a fost floare la ureche.Ne-am impartit sarcinile... Maria a preparat cimentul, Andu a fost responsabil cu transportul
caramidutelor cu un tractoras cu cupa. Bianca si Teo responsabili cu
decorul. La un moment dat cel mai mic dintre pitici, care venise pregatit cu
manusi si casca de protectie... a aruncat cu casca in sus de bucurie. Zidul nostru cu spartura in el, e de acum mai vesel. Si ne-am propus sa mai trecem din cand in cand pe acolo sa vedem ce mai face.
Multumesc copilasilor (si parintilor) care au participat entuziast la acest proiect colorat. Dupa aceea, ca niste lucratori adevarati, am sarbatorit finalizarea la un picnic:
In aceasta zi in care ne-am reunit cu prietenii in parc ... o constelatie favorabila a facut ca o intalnire frumoasa sa se petreaca si copii de Laura25, Alinuk, Eleni si..... Buflea sa stea in jurul aceluiasi picnic
A fost Kalinderu de data aceasta.
teatru de umbre: papagali, pasarele si altele ca ele 
evadarea mainilor sau magia sforii cu asistent: tati!
joaca de-a baloanele de toate felurile
Apoi am continuat, cu aceeasi trupa de copii: Teo, Andu si Thea - cu un colind in zori de ziua de Ajun al Craciunului (ne-am trezit la 5 dimineata) in satul copilariei.![[:)]](https://lh3.googleusercontent.com/blogger_img_proxy/AEn0k_tyDSWa5O1gpC6WI2koxqFM-mtc9VaCAgIf8uwru-j8jfEBLripk7JIX5pSmmi5YXqVWDoTf8RDFFhWLfLeDTcaLkJ9fwYoLJNpRwAjhqQw3KfClI3tieV-2y7eoND0T7daDGEdGj00JGz3G-1pntxsq2FlLf-iFA20=s0-d)
"Bunadimineata la Mos Ajun, ne dati ori nu ne dati..." "Dati-mi un covrig ca mor de frig" "Si-am venit sa colindaaaam.." etc
In ziua de Ajun, ne-am grabit spre casa a carei adresa o cunostea Mosul.
....am incheiat anul dorindu-ne un 2014 linistit si bun cu noi.
Sarbatoarea Sf Mihail si Gavril ne-a gasit anul acesta in locuri speciale.
Un
om cu barba si par alb. Ca o aparitie din alta lume. Ne-a spus ca a
vazut masina.. si s-a gandit sa vina sa ne arate locul. Ne-a spus
povestea bisericutei. Nu stiu sa spun de ce, dar mi-a venit sa plang.
Mi se impreunau lacrimile in barbie.
Am dat startul pentru Romania 
