sport extrem ...cu ANDU

22ianuarie / sambata seara / acasa

de ce sport extrem?...ei sigur.. se mai intampla si din astea

Intr-o sambata obisnuita si frumoasa de iarna ne-a fost dat sa traim o experienta.. .

As numi-o doar atat experienta, caci din toate cate 'petrec' incerc sa extrag ceea ce e bun si folositor...pt altadata.

O zi obisnuita in famile asadar, in care copiii s-au jucat, au iesit la zapada, au chicotit, s-au alergat, au nazdravanit ca de obicei.

Nimic nu prevestea ceea ce avea sa urmeze.

Pentru ca Andu avea o usoara viroza ii faceam de o zi aerosoli (ser 2ml ser fiziologic si 0.5ml ventolin).

Era o rutina, ne uitam pe net pret de max 10 min la 'ugha chaka', la 'popotam' sau la 'gummy bear', timp in care sta linistit si acaparat de muzica si imagini, cu mascuta la nasuc.

Numai ca de data aceasta, lucrurile nu au fost tocmai ca de obicei. In timp ce pregateam solutia, micul meu drag a venit prin spatele meu, a sustras sticlutza de ventolin si tzushti la gura. In secunda urmatoare i-o inshfacam desigur ...dar nu inainte ca el sa guste curios din licoare. Eram si eu si Mihai acolo, langa el. Era si Teo. Ce sa zic... a fost vina noastra, a fost el prea iute de mana... nu mai conta asta, de acum trebuia sa vedem ce facem.

Calculez speriata cat consumasem anterior din sticlutza, cati ml avea ..cat ar fi putut sa ingereze dintr-o inghititura.

rezultat = aprx 5-6ml.

Sun la urgenta Medsana / aflat (ceea ce banuiam) ca e bine sa mergem la spital sa il evalueze un medic specialist. Credeti ca am avut rabdare sa-mi trimita BGS ul?

Nu, desigur! I-am pus geaca pe el, am tras pe mine ce mi-a picat in mana si am demarat spre spital.

Am ajuns in 20min de la mom ingerarii la camera de garda din Gr Alexandrescu.

Decizia imediata: internare pe loc! Monitorizare  cardiaca si hidratare/perfuzii pentru ca substanta minune (salbutamol) sa iasa cat mai repede din sange.

Am stiut ca lucrurile sunt sub control si de acum aveam grija de moralul copilului, care era putin agitat si el (manifest, la el substanta a actionat ...cumva ca si cofeina). I-am umflat o manusa chirurgicala si i-am povestit ca suntem in excursie si ca am venit sa ne jucam cu baloane si cu mingiutze (pastilele care i s-au lipit ulterior pe corp pt ekg). M-am gandit ca nu e bine sa ii spun de doctori si spital sa nu ii creez in plus reactii adverse ulterioare fata de acest cadru. 

Noi avem vizite prietenoase la clinica (de obicei una privata) si as vrea ca starea asta sa o pastrez in mintulica lor.

Asadar, pentru prima data (in cei 4 ani de cand am copii) cand ma trezesc internata in spital cu copil! Ei da... trebuia sa iau o piatra in gura si sa trag aer puternic in piept... ce-i drept asteptarile mele despre ce inseamna sistemul de sanatate din Romania erau destul de intunecate.

 in jurul orei 22 /  Reanimare, Sectia de  Toxicologie a spitalului Gr Alexandrescu

O atmosfera prietenoasa. Curatenie. Aparatura moderna. Dotare (aparent..parerea unui necunoscator!) buna.

Sentimentul pe care l-am avut a fost unul similar cu cel pe care il am in clinica privata unde mergem in mod curent.

Deja dupa o prima impresie care depasea asteptarile sumbre, mi-a revenit moralul si am incercat sa fac piticului 'excursia' cat mai fireasca.

Imediat i s-a pus o branula (jos palaria! rapid si fara ezitari), i s-a luat sange pentru analize si a fost monitorizat ekg. 

Lucrurile erau ok, sub control. 

Piticul avea chef de cantat, o striga pe asistenta 'maryyyyy, ce faci maryyy' si ne jucam amandoi in pat... aproape ca m-a adormit el pe mine / cred ca era in jur de 01 noaptea cand l-a luat somnul.

A doua zi, rezultatele analizelor ok, starea piticului ok... spre pranz plecam spre casa dupa o 'excursie' pe cinste.

Si nu in ultimul rand o  experienta de viata reala. Caci dincolo de motivul pentru care am ajuns acolo, am inteles o realitate care era departe de viata mea, si anume aceea a efectelor etnobotanicelor.
In timpul noptii in care am stat la reanimare, au mai fost internati trei tineri (in jur de 15 ani) in stare inerta / consumatori ocazionali (sau nu!?) ai acestor 'droguri'. 

Delicata si periculoasa  zona asta, era pt mine pana la acest moment doar o 'stire' si un subiect de discutie fara argumentari si reprezentari in realitate. 

Am vazut o mama disperata care cu decenta isi imbratisa fiul (barbat deja!) si plangea. O familie care parea ca are grija de educatia acestui fiu peste medie.

Niste parinti depasiti de o realitate dura (si poate fara prea mari parghii de actiune) din viata lor. 

Am ramas pe ganduri dupa aceasta poveste. Si mi-am promis ca nu ar fi rau ca peste vreo 10 ani (sau mai devreme) sa-mi duc baietii si sa ii confrunt cu ce se petrece acolo... cumva ca un experiment practic despre ce inseamna consumul de  droguri.

Sunt inca pe ganduri pentru ca ce am trait in aceasta seara de week end, mi-a confirmat o data in plus ca viata e ca un drum pe care la orice moment poti intampina o piedica peste care treci bland, cazi - te ridici, te impiedici sau cazi grav. 

Inca sunt sub imperiul sentimentelor care m-au incercat, inca le diseminez.

Ca experienta directa cu micutul Andu, consider ca a fost una normala. Ce am gasit in spital mi-a depasti asteptarile, singura directie in care mi-as dori altfel ,ar fi cea a relatiilor interumane: cadru medical/pacient. Aici cred ca e tributul platit unei mentalitati de lemn, neslefuite, o zona superficial tratata. Si ca sub acest aspect fiecare dintre cei cu care interactionam noi ca pacienti, fie ca e ingrijitor, asistent sau medic poate face diferenta. Caci acelasi om constat ca o atitudine o poate avea acolo unde lucreaza in sistemul privat, alta atitudine o are in sistemul sanitar de stat.De ce? E intrebarea care ar putea sa si-o puna fiecare...cu raspunsul e mai greu...

Sunt frustrari si rautati ... sau interese (nici nu vreau sa ating aspectul financiar).

Chiar vreau sa subliniez faptul ca nu am dat un leu in tot acest 'periplu medical' cu 'micul meu consumator de salbutanol...'

Pe de alta parte, imi vine sa si zambesc, caci el nu a avut habar despre ce s-a petrecut, a crezut povestea mea cu 'excursia'... cu acea incredere de pui, care casca pliscul cand mama vine sa ii puna ceva in cioc. Dragul mamii Anduc.

Acasa ajunsi, imi zicea ca mai vrea in excursie, sa se joace cu baloane (manusile chirurgicale pe care i le umflat).

as incheia cu un gand simplu, cu o speranta de fapt...

Doamne fii alaturi de noi si indruma-ne cum stii tu mai bine pe drumul despre care aminteam mai sus!