Duminica, cu doua zile inainte de 1 martie, in cadrul unui spectacol sustinut de Marian Ralea la Teatrul National, ne-am facut pregatirea de rigoare vis a vis de simbolul maritsorului si de legenda Babei Dochia.
Am aflat, cu mic cu mare (recunosc cu sinceritate...ca invat si eu alaturi de ei lucruri pe care ..poate le-am uitat sau de care nu stiam pana acum) ce reprezinta jnuruletul alb, cel rosu..si povestea celor noua cojoace ale Babei Dochia.
Iata-ne asadar, zgribuliti si plini de emotii (mai mult eu!?) gata sa oferim fetitelor martisoarele gingase de primavara.
Am decis sa-l secondez pe Teo la aceasta prima experienta a lui (deh mama 'closca'..dar ma tratez!) si am mers impreuna.
"Surpriza, toata lumea sa inchida ochii" a zis Teo la intrarea in sala de clasa.
Timide, mai mult sau mai putin, micutele au venit spre Teo, care, coplesit de precipitarea lucrurilor si ajutat de Mela (multumiri speciale pentru sprijin!) nu mai prididea de treaba si de primit pupici.
Mi s-au parut asa de dragutzi...mai ales cativa baietei (Luca si Cristian) care erau complet nedumeriti si nemultumiti de faptul ca ei nu primeau nimic.
Am luat un martisor din pungutza si i l-am dat lui Luca si i-am zis ca uite il poate oferi el acum oricarei fetitze .... palida satisfactie cred ca i-am oferit micutului, dar am incercat totusi :)
l-am surprins si pe Antonio 'in flagrant' :)
Desigur, dupa amiaza am fost si eu fericita destinatara a unui martisor 'gradinaresc' facut de cele mai dragi manute de pe lumea mea.
emotionant... mamele stiu de ce!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu