martie 2011 / Japonia / o lectie de viata cat un 'TSUNAMI'

Am visat azi noapte ca era cutremur. 
Nu pot sa zic ca stiu cu adevarat ce e acela, eram suficient de mica in 77 incat sa nu fi fost marcata de ce s-a intamplat atunci la noi. Pe urmatoarele le-am tratat ca pe evenimente 'cool'...de aventura / cu siguranta din perspectiva varstei.

Insa noaptea trecuta un shoc m-a strabatut. A fost un vis pe care l-am resimtit foarte real. Stiti cum e cand visezi ceva urat...si te trezesti rasufland usurat ca a fost doar un vis...

In continuare mi-e frica sa ma gandesc cum as reactiona intr-o situatie de acest gen. 

Afirm insa cu tarie ca felul in care am vazut ca se pot comporta niste oameni in fata unui real dezastru, m-a marcat profund.

Demnitatea, disciplina, curajul, echilibrul cu care actioneaza  aceasta natie sunt absolut magnifice. Uluitoare.

Urmaresc in fiecare zi relatarile fetelor DC din Japonia (mame de puiutzi ... din generatia copiilor mei) si in fiecare zi sunt uimita de felul in care scriu, vorbesc, reactioneaza la acea realitate. Cred ca pentru intreaga omenire este o lectie uriasa, felul in care niste oameni pot alege sa raspunda unor asemenea incercari.

In toata valtoarea imaginilor ..uneori terifiante (la care nu ma mai pot uita, incerc sa ma rezum la relatarile de pe DC, altfel simt ca media romaneasca  / si nu numai / imi induc o stare de deznadejde... nu ma mai pot uita fara sa plang) - am vazut o stire zilele trecute cu o mama care spunea ca ea nu trebuie sa-si piarda cumpatul pentru ca micutii ar simti ...ori ei trebuie sa-si vada de joaca lor, de treburile copilariei. Draga de ea, avea lacrimile in suflet, dar incredibil cum incerca, si a reusit sa nu planga - in fata camerelor si a copiilor. 
Nu cred ca plansul e dezonorant. Nicidecum. Ba chiar cred ca, prin plans iti poti descarca tensiuni pe care nu le mai poti cuprinde.

Dar stiu in acelasi timp ca lacrimile si starea adultilor pot marca sufletelele inocente ale celor mici.

Alta imagine care m-a impresionat profund, a fost fetisoara unui bebelus. La un al patrulea etaj al unui spital puternic afectat de tsunami, o femeie tocmai daduse nastere unui copil.

De aici, de pe cealalta parte de lume ma simt cumva inutila si poate mai constienta - dupa toate cele intamplate - de faptul ca iata, natura poate schimba asa zise ordini mondiale.

Sau poate .. nu doar natura...  

Evolutia asta continua in toate domeniile, noi si incapacitatea noastra de a ne multumi cu lucrurile simple ...!!?

Cred ca toate astea la un loc, si Dumnezeu mai presus de toate.

Aseara am fost in Piata Operei cu colegii de la Greenpeace pentru a transmite un mesaj de solidaritate.  
http://www.greenpeace.org/romania/news/al-turi-de-cei-din-japonia
Zeci de lampioane de lumina au fost lansate pe apa. 
Un gest simbolic de comemorare si sustinere pentru Japonia.
http://www.tvr.ro/articol.php?id=99493

Le doresc tuturor celor afectati dar mai ales celor care in ultima saptamana mi s-au lipit de suflet, fetelor DC din Japonia, sa fie feriti de necazurile grave si sa treaca cu bine peste aceste incercari. 

Julie, Hannen, SabinaY, Nati, Michiyan, Eli, Ayumi, Kawaichan va sunt recunoscatoare si va multumesc din suflet pentru lectia pe care eu am invatat-o de la voi.

Toate gandurile mele calde. Dumnezeu sa va aiba in paza.

Omenirea cred ca trebuie sa traga o linie si sa faca un bilant.

Sper ca acest moment al tsunami ului din Japonia va constitui lectia necesara dar si suficienta pentru Planeta Pamant si pentru toti cei care fac ordinea mondiala.