Despre mine

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
Personal am un motto dupa care imi place sa cred ca lucrurile graviteaza pe lumea asta... si anume.. "Nimic nu e intamplator!" Asa ca, in aceasta idee, cred ca lucrurile se intampla de cele mai multe ori cu un scop. Ramane ca la moment poate de sinteza sa analizam cat de nobil este acest scop si cat de mult ne infrumuseteaza el viata.

Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 28 septembrie 2011

o mare familie..

...cu binecuvantarea LUI





Familia  e de acum mai bogata.
Misiunea noastra de parinti s-a implinit  pe noi coordonate.
De duminica, am devenit  parintii spirituali ai Cristinei si ai lui Daniel: doi tineri frumosi si curajosi,  la inceput de drum si viata de familie.
Ea din Romania,  prietena mea de cand lumea...El din Olanda -  acel el despre care-i spuneam mereu ca atunci cand va fi sa fie... va fi!!.. oriunde s-ar afla pe aceasta planeta! Asemeni celor doua jumatati ratacite, ei s-au regasit pentru a forma intregul.
Au fost momente mai grele, incercari dure uneori, peste care eu si Cristina am trecut impreuna, de mana, ridicandu-ne si incurajandu-ne una pe cealalta. Si iata ca asa a fost sa fie... sa traim impreuna si emotia unui moment atat de important.

Si pentru ca acest tablou sa fie complet si pitoresc ceremonia casatoriei a avut loc undeva departe.. in Madrid. In aceeasi bisericutza in care Daniel cu putina vreme in urma, a primit taina sfanta a botezului orthodox. In acea mica oaza de credinta, in care romanii au adus de acasa putin din sufletul lor pentru a se regasi, ne-am aflat si noi pret de o ora, famile si prieteni: peste 20 de romani, cam tot pe atatia olandezi si cativa spanioli.
Membri familiilor, de ambele parti, s-au reunit indiferent de motivele pentru care in unele cazuri drumurile li s-au despartit. E o binecuvantare sa realizezi ca astfel de momente iti ofera un prilej de a reflecta asupra lucrurilor cu adevarat importante din viata si de a lasa deoparte orgolii sau mici capricii.

Daca pentru cei care nu au priceput sensul fizic al niciunui cuvant din slujba, sentimentul a fost unul de solemnitate si profunzime (asa cum au explicat ei insisi) si pentru mine e dificil de explicat in detaliu si nici nu ma voi stradui. A fost .. cum se spune... trebuie sa traiesti  experienta asta pentru a o intelege cu adevarat.


Party ul de la Castillo de Monteviejo a intregit aceasta poveste frumoasa.




Pe de alta parte, calatoria spre Madrid din finalul acesta de toamna prietenoasa, a insemnat pentru noi un alt prilej de minivacanta: Plaza Spania, Catedrala Almudena, Palatul Regal, Opera, Teatrul Regal, Plaza Cibelles, Plaza Mayor, Puerta del Sol, parcul Retiro, Turnurile Kio, Gran Via sunt doar cateva dintre locurile remarcabile ale marelui oras,  pe care le-am  descoperit cu bucurie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Madrid



filmuletz din busul turistic


Nu as fi fost eu daca as fi ratat intalnirea cu niste copilashi dragi mie: Sofia, Andres si Miguelito
ne-am bucurat de cateva ore petrecute impreuna 





Am un sentiment foarte placut dupa saptamana aceasta la Madrid.

Teo si-a facut  prietena noua: dulcea Minca

iar eu sunt chiar incantata ca in familia largita (fratele lui Daniel e casatorit cu o chinezoaica) se afla de acum si un bebe dulce cu aer asiatic), Quint!


Marele absent al acestui eveniment a fost micul meu Andutz, cu promisiunea insa ca pe urmatoarele nu le va mai rata, Mi-ar fi placut sa fim toti 4, dar am considerat ca pentru ce aveam de facut acolo, e o alegere mai potrivita sa ramana acasa.
Am inteles o data in plus, daca mai era nevoie, sensul adevarat al cuvantului 'dor'. Pur si simplu cand te gandesti simti ca se termina aerul de respirat daca nu ajungi sa-l vezi, sa-l iei in brate.

Asadar, cu gand grabnic spre casa, caci acasa e acolo unde ti-e sufletul.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu