Convietuirea cu televizorul in 10 pasi

In mod clar sunt inepuizabile dezbaterile pe tema “copiii si televizorul”. Considerentele  mai mult sau mai putin favorabile noilor tehnologii, e bine sa le avem in vedere atunci cand facem o alegere responsabila in calitate de parinte.

 

Oricat de multe argumente ar exista, pro sau contra  acestei variante - atat de la indemana de petrecere a timpului - un lucru este clar!  Nicio emisiune tv nu va putea inlocui sau suplini importanta si beneficiile prezentei noastre active, ca si parinte, in viata copilului.

Este o realitate faptul ca in prima copilarie, suntem suverani asupra programului micutului nostru. Suntem cei care ii oferim atat prin ceea ce-i spunem, cat mai ales prin propriul exemplu,  masura lumii pe care tocmai o va descoperi. Suntem responsabili de felul si de canalul prin care alegem sa-i  transmitem informatiile.

Tehnica de redare a imaginilor video (multitudinea si frecventa imaginilor, zgomotelor si culorilor derulate pe ecran)  - fara sa depinda de continutul vizionat – inhiba zone ale creierului uman,  la nivelul caruia se petrec anumite modificari. Iar atunci cand este vorba despre prescolari, la care creierul este in plina dezvoltare,  expunerea necontrolata la stimulii generati de televiziune poate avea efecte nedorite asupra evolutiei emotionale si cognitive a copilului.

Bebelusii adora, mai mult decat orice altceva, stimulii umani (fata, vocea, atingerea, mirosul). Ei au reflexul innascut de a-si orienta privirea catre fata oamenilor si prefera sa auda un cantec sau o discutie intre voci familiare decat orice alte sunete.  Pana la varsta doi ani cele mai potrivite activitati pe care le putem alege pentru copilul nostru sunt experientele reale - extrem de necesare in deprinderea unor aptitudini de baza-psiho-neuro-motorii. Daca vom reusi sa-l tinem departe de televizor putem considera ca i-am oferit un start bun pentru o dezvoltare armonioasa fizica, mentala si emotionala.

Medicii pediatri si psihologii recomanda ca pana la varsta de patru ani un copil sa nu fie lasat mai mult de 15-30 minute pe zi in fata televizorului, iar dupa aceasta varsta, programul poate creste pana la maximum 2 ore/zi, eventual in doua reprize. In restul timpului trebuie sa aiba activitati specifice varstei: in aer liber, sportive, sa asculte povesti, sa se joace cu alti copii sau sa fie implicat in diverse actiuni comune sau nu cu ale adultilor. Un studiu elaborat in cadrul American Academy of Pediatrics releva ca un copil învaţă mult mai eficient din interacţiunea reală - cu oameni şi lucruri,  decât din ceea ce vede pe un ecran video.

Iata cateva dintre riscurile la care sunt expusi copiii care petrec mult timp in fata televizorului.

• De natura medicala: probleme de dezvoltare a limbajului, de vedere, de atentie (ADHD: Attention Deficit Hyperactivity Disorder), de adaptare, de integrare in societate (se izoleaza, nu mai doreste prezenta in joc a altor copii, nu mai iese din casa, nu mai are prieteni, devine violent, are cosmaruri, viseaza diverse lucruri care ii agita somnul). In primii ani de viata pot prezenta riscuri de obezitate din cauza sedentarismului, inadaptare sociala si comportament agresiv. De multe pot intampina si dificultati in integrarea la gradinitia si de asemenea, la scoala. Profesorii apreciaza ca acesti copii sunt mai putin cooperanti, au creativitatea mai redusa avand in final rezultate nesatisfacatoare.
• Din punct de vedere psihologic copilul se poate izola intr-o lume virtuala, se poate inchide in el, va avea dificultati in comunicare, va deveni excesiv de timid sau agresiv, asemeni eroilor sai imaginari si va ajunge sa foloseasca un limbaj prescurtat, artificial si limitat.

Pe de alta parte, exista studii care vorbesc despre influenta reclamelor la alimente asupra copiilor. Concluziile sugereaza faptul ca simplul privit la acestea poate sa induca alegerile alimentare ale celor mici intr-o maniera considerabila Ceea ce e necesar de urmarit ca parinti, pentru a pastra influenta pozitiva asupra copiilor, este sa le transmitem in permanenta mesaje referitoare la mancarea sanatoasa, iar acest lucru sa-l facem in  mod repetat si pe termen lung. Accentul trebuie pus pe gasirea unor modalitati potrivite de a promova alegerile sanatoase.de ex: cand un personaj preferat de desen animat bea lapte sau mananca supa, putem sublinia ca iata si el mananca sanatos ca noi si nu alege sandvisurile tip fast food.

Este evident ca, interzicerea desenelor animate sau a reclamelor nu reprezinta o solutie, deoarece aceasta restrictionare poate provoca anumite frustrari. Ideal este ca inca de mic, de cand invata ce e acela televizorul, sa avem grija la ce se uita, sa scoatem din memorie acele programe care prezinta preponderent desene animate necorespunzatoare. In loc sa ii interzicem ceva, e mai bine sa-l directionam spre acele desene alese de noi si sa comentam impreuna ce se intampla. In felul acesta, spun psihologii, putem sa-l ajutam sa aiba un comportament normal si capacitate de discernamant. In plus, invatam sa comunicam mai usor cu copilul "pe limba lui" trecand pragul desenului animat in viata reala, prin experiment si demonstratie aducandu-l spre o perceptie corecta asupra realitatii. Mai mult, prin intermediul celor vazute la diferite emisiuni tv, copiii pot deveni mai constienti si mai sensibili la problemele societatii, pot invata sa empatizeze, pot invata sa ii accepte pe cei din jur, devenind mai toleranti.

Calculatorul si televizorul sunt surse la indemana de informatie pentru copil, acest lucru nu poate fi contestat de nimeni.  Jocurile interactive pe calculator  pot dezvolta abilitatile de coordonare si viteza de reactie a a unui copil.

Pentru a avea insa toate premizele unei dezvoltari echilibrate si armonioase a copillui, sunt recomandate limite si reguli pe care e bine sa le stabilim si sa le respectam:

1. Daca alegem totusi sa lasam copilul la televizor inainte sa implineasca doi ani, e necesar sa alegem cu grija programele, sa limitam durata de vizionare, practic sa nu transformam privitul la televizor intr-un obicei. Este necesara o limita de maxim 30 de minute pe zi;
2. Timpul  petrecut in fata televizorului trebuie limitat indiferent de varsta copilului. In camera unde se afla televizorul ar trebui sa fie si alte tentatii: reviste, carti, jucarii, puzzle pentru a exista si alta varianta de joc si pentru a-l incuraja pe copil sa faca si altceva in afara de  a urmari ecranul televizorului;
3. Putem alcatui impreuna un program TV (cu limitele aferente varstei) pentru ziua urmatoare, program pe care il respectam si noi si el;
4. Incercam sa ii asiguram copilului o viata activa cat mai interesanta si mai variata: activitati in aer liber, activitati extrascolare, sport, timp petrecut impreuna cu familia, jocul cu alti copii, etc.;
5. Televizorul poate sta oriunde in casa in afara de camera de dormit; seara inainte de culcare nu este recomandat privitul la televizor;
6. In timpul meselor sau a oricaror alte activitati (povesti, desenat, pictat) instituim regula pentru toata lumea ca televizorul sa nu fie deschis;
7. Noi insine trebuie sa fim bun exemplu si sa ne limitam timpul petrecut in fata televizorului;
8. Cumparam sau inchiriem DVD-uri pentru copii, pe care le putem viziona in prealabil; am putea sa-i oferim DVD -uri cu desene animate cu mesaje pozitive si cu personaje prietenoase
9. Si poate cea mai insemnata dintre recomandari este aceea de a ne uita impreuna cu copilul la televizor si de a vorbi despre ceea ce vedem. Ii explicam, ii transmitem parerea noastra despre cele vizionate si il lasam sa-si exprime si el punctul de vedere. Putem pune intrebari de genul: “Tu cum ai fi  facut in cazul asta?”, “Crezi ca Jerry a procedat corect, tachinandu-l pe Tom?” etc.  Pentru copil ceea ce se deruleaza in fata ochilor lui este realitate, ce vede la televizor e realitate, de asemenea! La inceput nu pot face diferenta intre imaginar si real, si interpreteaza ceea ce vad la TV ca si cum ar fi realitatea imediata. Cercetarile au demonstrat ca multi copii cred ca personajele de desene animate ‘traiesc in televizor’. Asta poate denatura intelegerea lumii inconjuratoare si felul in care copilul pricepe conceptul de bine si rau. Ii poate insufla ideea ca traieste  intr-o lume infricosatoare, instabila si coplesitoare. Nu are capacitatea de a privi din perspectiva corecta ceea ce vede la TV. Noua ne revine sarcina sa urmarim toat e aceste posibile trairi si sa ii explicam ca nu găsim pe stradă nici supermeni, nici lupte cu bakugani, nici roboţi zburători, nici oameni invincibili cu super puteri şi nici monstri hidosi. Astfel, il putem ajuţa să facă mai uşor diferenţa între real şi imaginar, intre bine si rau, directionandu-i atentia catre ce consideram noi ca e pozitiv. Putem continua prin exemple din viata reala ceea ce  s-a petrecut la televizor. Prin joc copilul poate intelege experimentand ce poate fi real si ce e doar ‘in desene animate’. de ex. ne putem juca de’a spiderman si ii exemplificam ca oricat m-as stradui nu reusesc sa ma catar pe zidul unei cladiri.
10. Si nu trebuie sa uitam ca ne putem folosi de televizor pentru a lamuri situatii confuze exprimandu-ne repetat parerea despre subiecte ca: evenimente de familie, nastere, moarte, fumat, consumul de substante periculoase, anturaj, etc Aceste mesaje pot fi transferate prin similitudini si in viata reala, ca o completare  a celor vizionate. Iesim la  plimbare sau la joaca, ne  implicam in activitati distractive comune (competitii sportive, concursuri, spectacole, teatru sau muzica etc) si subliniem aspectele comune cu realitatea din cursul unui desen animat sau emisiuni tv. 

De asemenea, anumite emisiuni tv sau jocuri interactive pentru copii le pot oferi acestora cunostinte  despre studiul unei limbi straine, matematica, notiuni de vocabular, ba chiar unii dintre ei pot invata mai repede literele pe tastatura sau chiar pot invata sa citeasca.  La televizor copilul poate vedea ceea ce nu vede in viata sa de zi cu zi: isi poate construi o viziune asupra universului, a continentelor, a tarilor, a monumentelor istorice, stiluri de viata diferite, etc. De la televizor copilul poate afla cum este lumea dincolo de propriul univers, ca suntem diferiti, ca unii oameni traiesc altfel,  etc.

Desigur, putem redescoperi si noi minunata lume a copilariei impreuna cu micutul, vizionand impreuna un desen animat sau o emisiune tv, fara sa lasam insa televizorul sa ne inlocuiasca. Implicarea in educatie si felul in care copilul primeste niste informatii, sunt esentiale pentru ceea ce va insemna evolutia lui din acest punct de vedere si sub  multe alte aspecte ale vietii.