Despre mine

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
Personal am un motto dupa care imi place sa cred ca lucrurile graviteaza pe lumea asta... si anume.. "Nimic nu e intamplator!" Asa ca, in aceasta idee, cred ca lucrurile se intampla de cele mai multe ori cu un scop. Ramane ca la moment poate de sinteza sa analizam cat de nobil este acest scop si cat de mult ne infrumuseteaza el viata.

Faceți căutări pe acest blog

duminică, 23 septembrie 2012

O poarta deschisa ..spre istorie

O dimineata zambitoare de septembrie.
O alee cu castani batrani.
Turnul impunator pe post de poarta de intrare spre istorie...

Aici am fost astazi musafirii echipei De dragul Artei, care ne-a propus un proiect de teatru muzeal derulat în parteneriat cu Centrul Cultural Palatele Brancoveneşti şi finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional: La Palat Animat!

Insusi Stefan, cel de-al doilea fiu al lui Constantin Brancoveanu - domnitorul Tarii Romanesti cu mai bine de 300 de ani in urma - ne-a primit, copii si parinti deopotriva, si ne-a povestit despre el si familia lui, despre palat si despre obiceiurile vremii.
Bun venit mariti boieri si stimabile domnite!

si nu oricum...

La un semn de bagheta.. printr-o magie..  copiii au devenit personaje veritabile ale epocii. 
Boieri si domnitze au parcurs pe rand camerele Palatului si au aflat destinatiile acestora. Au intruchipat pe cei 11 copii (patru baieti si 7 fete) ai domnitorului si au intrat in atmosfera secolului al XVII-lea.  

Prin costum, gesturi si in primul rand prin atitudine, ghid perfect, printzul Stefan le-a revelat cu multa pricepere parti din colectia muzeala si elemente de civilizatie ale epocii. Finalul turului de istorie a reprezentat si o incununare a curiozitatii copiilor, intr-un mod neasteptat. 
Prin puterea cu care a fost investit, printul Stefan a ridicat la rang de printi si printese participantii la tot acest minunat scenariu de Palat Animat.




decernarea titlurilor de printi si printese


camera 'scoartelor'










camera sfatului
Teo a ramas impresionat de intreaga experienta pe care cred ca o mai rumega inca. Lucrul pe care l-a semnalat, ca fiind de interes viitor a fost... 'scara aceea secreta care ducea la mansarda si care avea lacatul pierdut'
poarta secreta
iar Andu are si acum nedumerirea 'de ce la un astfel de eveniment nu s-a dansat' (poate fi chiar o idee ca in sala de auditie unde se afla pianul sa se insceneze un mic bal) :) bine ca nu a avut pretentie si la tort
 
Ne-am bucurat si de frumusetea si de viata inca verde a  imprejurimilor.
De privelistile generoase ale parcului, ale lacului. De trandafiri. Ai mei baieti mi-au oferit unul, pe care cu drag l-am purtat in par.




Acasa ajunsi, Anducul nostru mic ne-a cerut costumul de printz (au avut ei la o serbare si stia ca detinem asemenea recuzita.)

Pentru aproximativ o ora am trait pe viu atmosfera unei cladiri cu istorie si poveşti frumoase .






Felicitari Cornel Mihalache, actorul Teatrului de pe Lipscani care a intruchipat atat de inspirat personajul istoric! Si desigur felicitari intregii echipe  De dragul artei!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu