In mod clar sunt inepuizabile dezbaterile pe tema “copiii si televizorul”. Considerentele mai mult sau mai
putin favorabile noilor tehnologii, e bine sa le avem in vedere atunci cand
facem o alegere responsabila in calitate de parinte.
Oricat de multe argumente ar exista, pro
sau contra acestei variante - atat de la indemana de petrecere a timpului - un lucru este clar! Nicio
emisiune tv nu va putea inlocui sau suplini importanta si beneficiile prezentei
noastre active, ca si parinte, in viata copilului.
Este o realitate faptul ca in prima copilarie, suntem suverani asupra
programului micutului nostru. Suntem cei care ii oferim atat prin ceea ce-i
spunem, cat mai ales prin propriul exemplu,
masura lumii pe care tocmai o va descoperi. Suntem responsabili de felul
si de canalul prin care alegem sa-i
transmitem informatiile.
Tehnica
de redare a imaginilor video (multitudinea si frecventa imaginilor, zgomotelor
si culorilor derulate pe ecran) - fara
sa depinda de continutul vizionat – inhiba zone ale creierului uman, la nivelul caruia se petrec anumite
modificari. Iar atunci cand este vorba despre prescolari, la care creierul este
in plina dezvoltare, expunerea necontrolata la stimulii generati
de televiziune poate avea efecte nedorite asupra evolutiei emotionale
si cognitive a copilului.
Bebelusii adora, mai mult decat orice altceva, stimulii umani (fata,
vocea, atingerea, mirosul). Ei au reflexul innascut de a-si orienta privirea
catre fata oamenilor si prefera sa auda un cantec sau o discutie intre voci
familiare decat orice alte sunete. Pana
la varsta doi ani cele mai potrivite activitati pe care le putem alege pentru
copilul nostru sunt experientele reale - extrem de necesare in deprinderea unor
aptitudini de baza-psiho-neuro-motorii. Daca vom reusi sa-l tinem departe de
televizor putem considera ca i-am oferit un start bun pentru o dezvoltare
armonioasa fizica, mentala si emotionala.
Medicii pediatri si psihologii recomanda ca pana la varsta de patru ani un copil sa nu fie lasat mai mult de 15-30 minute pe zi in fata televizorului, iar dupa
aceasta varsta, programul poate creste pana la maximum 2 ore/zi, eventual in doua reprize. In restul
timpului trebuie sa aiba activitati specifice varstei: in aer liber, sportive,
sa asculte povesti, sa se joace cu alti copii sau sa fie implicat in diverse
actiuni comune sau nu cu ale adultilor. Un studiu elaborat in cadrul American
Academy of Pediatrics releva ca un copil învaţă mult mai eficient din
interacţiunea reală - cu oameni şi lucruri, decât din ceea ce vede
pe un ecran video.
Iata cateva dintre riscurile la care sunt expusi
copiii care
petrec mult timp in fata televizorului.
- De natura medicala: probleme de dezvoltare a limbajului, de
vedere, de atentie (ADHD: Attention Deficit Hyperactivity Disorder), de
adaptare, de integrare in societate (se izoleaza, nu mai doreste prezenta in
joc a altor copii, nu mai iese din casa, nu mai are prieteni, devine violent,
are cosmaruri, viseaza diverse lucruri care ii agita somnul). In primii ani de viata pot prezenta
riscuri de obezitate din cauza sedentarismului, inadaptare
sociala si comportament agresiv. De multe pot intampina si dificultati in integrarea
la gradinitia si de asemenea, la scoala. Profesorii apreciaza ca acesti copii
sunt mai putin cooperanti, au creativitatea mai redusa avand in final rezultate
nesatisfacatoare.
- Din punct de vedere psihologic copilul se poate
izola intr-o lume virtuala, se poate inchide in el, va avea dificultati in comunicare, va deveni excesiv de timid sau agresiv, asemeni eroilor
sai imaginari si va ajunge sa foloseasca un limbaj prescurtat, artificial si
limitat.
Pe
de alta parte, exista studii care vorbesc despre influenta reclamelor
la alimente asupra copiilor. Concluziile sugereaza faptul ca simplul
privit la acestea poate sa induca alegerile alimentare
ale celor mici intr-o maniera considerabila Ceea ce e necesar de urmarit ca parinti, pentru a pastra
influenta pozitiva asupra copiilor, este sa le transmitem in permanenta mesaje
referitoare la mancarea sanatoasa, iar acest lucru sa-l facem in mod repetat si pe termen lung. Accentul
trebuie pus pe gasirea unor modalitati potrivite de a promova alegerile
sanatoase.de ex: cand un personaj
preferat de desen animat bea lapte sau mananca supa, putem sublinia ca
iata si el mananca sanatos ca noi si nu alege sandvisurile tip fast
food.
Este evident ca, interzicerea desenelor animate sau a
reclamelor nu reprezinta o solutie, deoarece aceasta restrictionare poate provoca anumite frustrari. Ideal este
ca inca de mic, de cand invata ce e acela televizorul, sa avem grija
la ce se uita, sa scoatem din memorie acele programe care
prezinta preponderent desene animate necorespunzatoare. In loc sa ii
interzicem ceva, e mai bine sa-l directionam spre acele desene alese de
noi si sa comentam impreuna ce se intampla. In felul acesta, spun psihologii,
putem sa-l ajutam sa aiba un comportament normal si capacitate de discernamant.
In plus, invatam sa comunicam mai usor cu copilul "pe limba lui"
trecand pragul desenului animat in viata reala, prin experiment si demonstratie
aducandu-l spre o perceptie corecta asupra realitatii. Mai mult, prin
intermediul celor vazute la diferite emisiuni tv, copiii pot deveni mai
constienti si mai sensibili la problemele societatii, pot invata sa empatizeze, pot invata sa ii accepte pe
cei din jur, devenind mai toleranti.
Calculatorul si televizorul sunt surse la indemana de informatie pentru
copil, acest lucru nu poate fi contestat de nimeni. Jocurile interactive pe calculator pot dezvolta abilitatile de coordonare si
viteza de reactie a a unui copil.
Pentru a avea insa toate premizele unei dezvoltari echilibrate si armonioase a copillui, sunt recomandate limite si reguli pe care e bine sa le
stabilim si sa le respectam:
- Daca alegem totusi sa lasam copilul la
televizor inainte sa implineasca doi ani, e necesar sa alegem cu grija
programele, sa limitam durata de vizionare, practic sa nu transformam privitul
la televizor intr-un obicei. Este necesara o limita de maxim 30 de minute pe
zi;
- Timpul petrecut in fata
televizorului trebuie limitat indiferent de varsta copilului. In camera unde se
afla televizorul ar trebui sa fie si alte tentatii: reviste, carti, jucarii, puzzle pentru a
exista si alta varianta de joc si pentru a-l incuraja pe copil sa faca si
altceva in afara de a urmari ecranul
televizorului;
- Putem alcatui impreuna un
program TV (cu limitele aferente varstei) pentru ziua urmatoare, program pe care il
respectam si noi si el;
- Incercam sa ii asiguram
copilului o viata activa cat mai interesanta si mai variata: activitati in aer
liber, activitati extrascolare, sport, timp petrecut impreuna cu familia, jocul
cu alti copii, etc.;
- Televizorul poate sta oriunde in
casa in afara de camera de dormit; seara inainte de culcare nu este recomandat privitul
la televizor;
- In timpul meselor sau a oricaror
alte activitati (povesti, desenat, pictat) instituim regula pentru toata lumea
ca televizorul sa nu fie deschis;
- Noi insine trebuie sa fim bun
exemplu si sa ne limitam timpul petrecut in fata televizorului;
- Cumparam sau inchiriem DVD-uri
pentru copii, pe care le putem viziona in prealabil; am putea
sa-i oferim DVD -uri cu desene animate cu mesaje pozitive si cu personaje prietenoase
- Si poate cea mai insemnata dintre recomandari este aceea de a ne uita impreuna cu copilul la televizor
si de a vorbi despre ceea ce vedem. Ii explicam, ii transmitem parerea noastra
despre cele vizionate si il lasam sa-si exprime si el punctul de vedere.
Putem pune intrebari de genul: “Tu cum ai fi facut in cazul asta?”, “Crezi ca Jerry a
procedat corect, tachinandu-l pe Tom?” etc. Pentru copil ceea ce se deruleaza in fata ochilor lui este realitate, ce vede la televizor e
realitate, de asemenea! La inceput nu pot face diferenta intre imaginar si real, si interpreteaza ceea ce vad la TV
ca si cum ar fi realitatea imediata. Cercetarile au demonstrat ca multi copii
cred ca personajele de desene animate ‘traiesc in televizor’. Asta poate
denatura intelegerea lumii inconjuratoare si felul in care copilul pricepe
conceptul de bine si rau. Ii poate insufla ideea ca traieste intr-o lume
infricosatoare, instabila si coplesitoare. Nu are capacitatea de a privi din
perspectiva corecta ceea ce vede la TV. Noua ne revine sarcina sa urmarim toat e aceste posibile trairi si sa ii explicam ca nu găsim pe
stradă nici supermeni, nici lupte cu bakugani, nici roboţi zburători, nici
oameni invincibili cu super puteri şi nici monstri hidosi. Astfel, il putem
ajuţa să facă mai uşor diferenţa între real şi imaginar, intre bine si rau,
directionandu-i atentia catre ce consideram noi ca e pozitiv. Putem continua
prin exemple din viata reala ceea ce s-a
petrecut la televizor. Prin joc copilul poate intelege experimentand ce poate
fi real si ce e doar ‘in desene animate’. de ex. ne putem juca de’a spiderman si
ii exemplificam ca oricat m-as stradui nu reusesc sa ma catar pe zidul unei
cladiri.
- Si nu trebuie sa uitam ca ne putem folosi de
televizor pentru a lamuri situatii confuze exprimandu-ne repetat parerea despre
subiecte ca: evenimente de familie, nastere, moarte, fumat, consumul de substante periculoase, anturaj, etc Aceste mesaje pot fi transferate prin similitudini si in viata reala, ca o
completare a celor vizionate. Iesim
la plimbare sau la joaca, ne implicam in activitati distractive comune (competitii
sportive, concursuri, spectacole, teatru sau muzica etc) si subliniem aspectele comune cu realitatea din cursul unui desen animat
sau emisiuni tv.
De asemenea, anumite emisiuni tv sau
jocuri interactive pentru copii le pot oferi acestora cunostinte despre studiul unei limbi straine,
matematica, notiuni de vocabular, ba chiar unii dintre ei pot invata mai
repede literele pe tastatura sau chiar pot invata sa citeasca. La
televizor copilul poate vedea ceea ce nu vede in viata sa de zi cu zi: isi
poate construi o viziune asupra universului, a continentelor, a tarilor, a monumentelor
istorice, stiluri de viata diferite, etc. De la televizor copilul poate afla cum
este lumea dincolo de propriul univers, ca suntem diferiti, ca unii oameni traiesc altfel, etc.
Desigur, putem redescoperi si noi minunata lume a copilariei impreuna cu micutul,
vizionand impreuna un desen animat sau o emisiune tv, fara sa lasam insa televizorul
sa ne inlocuiasca. Implicarea in educatie si felul in care copilul
primeste niste informatii, sunt esentiale pentru ceea ce va
insemna evolutia lui din acest punct de vedere si sub multe alte aspecte
ale vietii.
Copiii au fost incantati sa descopere jucariile ingenioase ale unor copii din Africa. Au fost uimiti sa afle ca pe lumea asta mare sunt copii care nu stiu ce-i acela lego. Si s-au amuzat sa-si puna pe urechile lor mici castile acelea aparent sofisticate din camerele audio.
Tot sambata ne-am intersectat si cu ceva motive 'halouinice'.
Ne-am si amuzat promovand ideea campaniei intr-un fel in care ..nu ar fi putut trece neobservata: 
