Primavara.. si anotimpurile lui Vivaldi

Revine in viata noastra seria spectacolelor Clasic e Fantastic...cu mari muzicieni ai timpurilor, pe intelesul copiilor!

Prietenii nostri soricei: Sica si cu Rica, impreuna cu pisicutza Lola - ne-au dezvaluit, intr-o frumoasa zi de week end de primavara -  intelesuri ale partiturilor lui Vivaldi. 

Extrem de aproape si mai mult decat reconfortant pentru copilasi sa afle ca, oameni mari si faimosi, pe care o lume intreaga ii canta, au fost si ei copii. Ca au inceput, in joaca, sa cante si ca aveau preocupari similare cu cele din viata copiilor din zilele noastre (ma rog, a unora dintre ei).

Acordurile au prins intelesuri si emotii manifeste! Ne-a placut. Din nou.

(aproape ca nu imi vine sa cred ca sunt doi ani, ce mici erau copiii..., de cand am fost prima data la un spectacol din cadrul acestui proiect frumos...

la Atheneu

la Conservator, Copilaria lui Mozart )

Calatorie REGALA peste timp...

...cu TRENUL!!

(cum altfel, decat... doi cate doi, in randuri de gradinar!)

Ei bine... astazi am experimentat o calatorie peste timp. Pornind de la traseul de altadat' al familiei regale si al delegatiilor prezidentiale si ajungand in prezent, intr-o calatorie a zilelor noastre. 

Am avut onoarea sa fim primiti cu mana la chipiu si cu salutul ceferistic al celei de-a doua armate a tarii (cum era denumita compania feroviara acum ceva vreme): "traitz!". 

Pe covorul rosu, in somptuosul si elegantul Salon Regal din Gara de Nord. 

 









 Am aflat ca suntem pe urmele unor oameni importanti, conducatori ai Romaniei si ai lumii...regi, ministri, presedinti: Regele Carol al 2-lea, MSR Mihai I, Gh. Gheorghiu Dej, Ceausescu, G Ford, T. Jivkov, L. Brejnev, E. Honecker..... 
Am pasit curiosi printre coloanele imense din marmura si granit, adulmecand mirosul de catifea al unor vremuri istorice.

Am intrat mai apoi in pielea "lucratorului de la calea ferata", proband chipiul sefului de gara.

Ne-am indreptat grabnic spre peron, am trecut pe la Casa de bilete de unde ne-am cumparat legitimatiile pentru calatoria pe care ne-o programasem cu Sageata Albastra. 

Am invatat cu totii ca aceasta este o regula de baza: pentru a calatori cu trenul ai nevoie de bilet!

 

 

Primul pe lista interesului nostru a fost fascinantul Tren Regal (1928 -1948) / Prezidential (intre 1948 - 1977).

Ne-am imaginat pentru cateva momente cum e sa faci o calatorie cu acest tren si am admirat pe rand dormitorul reginei,  al regelui, dormitoarele oamenilor importanti de stat care calatoreau in acest tren, a personalului insotitor, al bucatarului si al majordomului.

Am fost impresionati de sufragerie, Salonul Mare, unde se desfasurau dineuri oficiale si primiri protocolare. Un cadru cu elemente decorative pretioase si de bun gust: furnir cu lemn de mahon si de santal, corpuri de iluminat - fabricate la manufacturile din Murano, scaune - tapițate cu piele de Cordoba, iar oglinda - din cristal de Bhoemia. Tablourile ce impodobesc peretii vagonului salon sunt proprietate a Casei Regale a Romaniei.

Intrucat am aflat ca, la calea ferata a fi punctual e o alta regula (sau asa ar trebui sa fie...), am pornit grabiti spre peronul vecin si in cateva minute, aveam sa facem o trecere peste timp ... catre un tren al vremurilor noastre, asa-numita "Sageata Albastra".



Am tras cu ochiul la detaliile moderne - de data aceasta - de la bordul mecanicului de locomotiva, ne-am ocupat locurile in fotolii, am prezentat biletele la control si am asteptat cuminti sa demaram catre finalul calatoriei noastre peste timp, de astazi!
 

si poate ... peste alt timp ne vom aminti...de prima noastra calatorie speciala cu un tren ...

In timp ce grupa mare de pitici a fost cu Sageata Albastra pana la Otopeni, micutii de la grupa mica s-au bucurat de spectaculosul Muzeu CFR:

 

 

Am sculptorisit...asadar :)

Muzeul de Arta Grigore Vasile si prietenii nostri de la De dragul Artei au gazduit astazi atelierul pentru copii "Sa sculptorisim, asadar!". Le spun deja prieteni, caci nu e primul program al lor, la care participam si de care suntem incantati.

Confundandu-se cu peisajul si avand intrarea direct din strada, vila somptuoasa de pe Maria Rosetti, este locul in care un colecționar impatimit a adunat, in aproape 50 de ani, opere de o valoare inestimabila din arta populara, pictura interbelica, arta orientala si extrem-orientala, arta europeana, piese pe care in anul 2003 le-a donat statului și care populeaza acum muzeul ce ii poarta numele - "Muzeul de Arta Vasile Grigore - pictor si colectionar.

Ei bine, aici, astazi, ne-am adunat, cu mic cu mare, cu scop precis... acela de a ne familiariza cu cateva notiuni de sculptura, modelaj.. arta - intr-un cuvant.

Cum altfel decat prin joc si poveste!?

Am studiat cele trei dimensiuni ale unor sculpturi din lemn si piatra, 

am aflat ce unitate de masura foloseau oamenii in antichitate: capul!

iar povestea Regelui Pygmalion ... ne-a confirmat o data in plus.. convingerea ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva...intreg Universul participa la realizarea visului pe care-l ai. 

Pygmalion era un rege din Cipru. Deznadajduit ca nu gasea o femeie asa cum isi dorea el, se apuca sa sculpteze in fildes idealul sau feminin. Statuia iesita din mainile lui e atat de frumoasa, perfecta caci Pygmalion se indragosteste de ea. O numeste Galatea. Dar era doar o statuie, fara viata, fara sclipire in priviri... Pygmalion incepe sa o roage cu cel mai mare foc pe Afrodita, zeita Iubirii, sa ii aduca pe cineva la fel de minunat. Rugile si pasiunea cu care Pygmalion se indragostise de Galatea o impresioneaza pe zeita, care ii da viata statuii.

Mai apoi, in povestea noastra, ca printr-o magie..noi parintii, ne-am transformat in sculptori veritabili carora ni s-a dat o treaba extrem de importanta si serioasa... sa cioplim cu dalta, sa slefuim cu smirghelul si sa dam contur unui obiect de arta... din propriul copil.

(dupa ce a fost descrisa actiunea ce urma sa se petreaca, Andu cel mic...cu ochii mari intreba serios: "e o gluma, nu!?")

Deloc o gluma, le-am explicat piticilor ca da, asa este, in definitiv fiecare omulet e un material nefinisat in sine si ca parintii, educatia, scoala...mai apoi, toate experientele lor reprezinta de fapt o slefuire, si o desarvarsire a operei.. numita om!
 Asadar, mama lui Teo si Andu a "cioplit" si mesterit la cele mai potrivite ei opere...

"Teo luptatorul" si "Andu curajosul" ...cumva de ei sugerate. 
Sculpturi cu suflet si reactii :) 

Intrebat fiind din ce material este, micul Andu a raspuns prompt: "din piele" in amuzamentul intregii audiente

Apoi ne-am echipat cu sortulete de protectie si ne-am pus pe mestesugit din lut, fiecare dupa propria dorinta si imaginatie. 
Ce au facut ostrogotii din dotare..!?

fiecare cate un dragon, dupa propria imaginatie

(al lui Andu a beneficiat si de imaginatia mea, iar Teo nici nu a vrut sa auda de ajutor)

Am ramas ultimii, caci Teo a insistat sa ii faca Dragonului sau - un cuib cu oua.

Iar in drum  spre casa, imi explica o teorie interesanta...

Dragonul lui e TATAL, al lui Andu e MAMA, ... iar impreuna au grija de cuib.. in care se afla ousoarele cu cei... 9 pui!

Nu ma intrebati de ce..tocmai 9..ce pot sa sper, este ca Teo va fi un bun tatic :)

Pinguineala... de la Muzeul Antipa

Un week-end cu vreme mohorata si cu nimic programat dinainte pentru petrecerea timpului.
O idee de atelier, despre care stiam, dar habar nu am de ce nu l-am incercat pana acum.
Cu atat mai mult cu cat, campania umanitara de Craciun de pe DC a beneficiat de sprijin prin vouchere aici.
Am decis cumva "last minute", poate si atrasa de tema: Pinguinii (ca uite asa am eu o slabiciune pt ei) sa mergem la Atelierele de creatie Holy Molly, desfasurate la Muzeul Antipa.

Mi-a placut conceptul. Din materiale reciclabile, copiii realizeaza ceva specific locului sau adaptat perioadei din an. Apoi merg sa vada pasarile, animalutele despre care mai si afla diferite lucruri si curiozitati.

Pensule, foarfeci, lipici, vopsea, farfurii de carton, suluri de hartie igienica si ceva hartie colorata... Liber la imaginatie, fiecare isi construieste propria creatie. Intr-un context "favorabil"de imprejurari, asa spune cumva ..."la inghesuiala", am beneficiat si eu de joaca de-a pinguinii.
M-am amuzat copios, desi nu eram psihic pregatita sa ma mazgalesc cu ei pana la coate, am intrat in jocul de-a pinguineala.
Dupa ce am decupat, colorat si lipit toate accesoriile necesare, ne-am admirat fiecare animalutzul si am purces in pas de pinguin, in sir indian catre locatia din muzeu unde se afla pinguinii, sa-i vedem in "pene si oase" si ce mai au ei pe acolo inauntru... din motive de impaiere.

Copiii au fost incantati de experienta si acasa mi-au cerut sa le arat filmuletze cu ce fac  animalutele astea fascinante in viata lor  de zi cu zi :)

Am aflat ca:

• au doua straturi de pene scurte si indesate si un strat de grasime sub piele care le tine de cald. Au aripi scurte si nu zboara, dar sunt foarte buni inotatori. Isi folosesc aripile rigide si inguste pe post de inotatoare. Si, mai mult de atat, pinguinii sunt foarte buni scufundatori si pot ramane sub apa pana la 18 minute.
• se inmultesc prin oua. Masculii se ocupa de clocirea oului atunci cand femelele parasesc cuibul, pentru a merge sa se hraneasca.
• aproape toate speciile de pinguinii se imperecheaza pe viata si nu-si schimba niciodata partenerul. La intalnirea anuala, care se petrece mereu in acelasi loc, perechile se recunosc reciproc dupa sunetele pe care le scot.
• Inainte de a debuta sezonul de imperechere, pinguinii isi schimba penajul vechi cu unul nou si curat.
• Atunci cand mamele pinguin pierd un pui incearca sa fure un altul iar celelalte femele sar in ajutorul celei atacate.
  
  Ca si curiozitate.. inca un lucru despre care mai citisem, nu stiu daca e adevarat, (am folosit cenzura insa pt copii de teama unor intrebari suplimentare)... unele femele, desi aleg un partener pe care il considera un bun tata pentru clocirea oului, se imperecheaza cu un mascul cu gene mai bune.

oare semanam cat de cat!?

(aaaaaaaa ma refer desigur la pinguinii - creatiile noastre versus cei reali)

 

La finalul atelierului. Andu a tinut sa-i spuna direct Elenei ("un fel Mother Goose a locului" :) ) ca noi mai venim si altadata.

fabuloase calatorii ... la Muzeul de Istorie

Neaparat sa ajungeti in perioada asta la Muzeul de Istorie.  Neaparat! Neaparat! 

E de mare inspiratie, atat pt copii cat si pt noi, adultii.

Sa va rezervati cateva ore, sau sa va luati sandvishuri la voi. 

Noi am ajuns astazi si am trecut in revista o multime de "obiective" mai mult sau mai putin istorice: 

• expozitia jucariilor
• columna lui Traian (copie) si galeria tezaur
• colectia de obiecte postale
• joaca de-a bancherii si de-a oamenii obisnuiti

Am inceput cu jucariile desigur. 

Asociatia Colectionarilor de Jucarii Vechi si Muzeul National de Istorie au consacrat aceasta expozitie jucariilor produse de compania Gebrüder Bing din Nürenberg, una dintre cele mai importante companii din istoria jucariilor din toate timpurile.

Aici am ramas muti de admiratie in fata jucariilor de peste un secol. Detaliile, finetea..si mai ales starea acestora (cele mai multe dintre exponate am inteles ca sunt inca functionale desi unele dateaza de peste 100 de ani si au supravietuit la doua razboaie mondiale) ne-au impresionat deopotriva adulti si copii. Piticii au declarat din prima: 

"mami, mie imi plac mai mult jucariile astea vechi..decat cele din vremurile noastre" "

Aceasta expozitie ne-a pus pe ganduri in ceea ce priveste pretentiile noastre de "evolutie" intr-ale tehnologiei.

 Am facut apoi un tur de muzeu si ne-am oprit la exponatele din tezaur unde ne-am amuzat copios imaginandu-ne ca suntem cavaleri si regine si ca "imprumutam" pentru cateva momente armuri, coroane impresionante si bijuterii batute in aur cu diamante.

 Am mers cu imaginatia mai departe si ne-am gandit ca daca nu ar fi doar un joc... am risca sa ne mai jucam ...doar in spatele unor gratii adevarate ca astea:

Calatoria cu Postalionul a fost scurta, nu am avut rabdare sa facem reclamatie ca nu ne-.a ajuns coletul... :) caci urma sa prindem loc in fata la ......
 fabuloasa calatorie in lumea banilor!

  





Fabuloasa lume a banilor este un concept austriac al ZOOM – Muzeul Copiilor din Viena in cu colaborare cu FRida & freD – Muzeul Copiilor din Graz, adus la noi in cadrul programului Sponsorizare care aduce VALOARE de către o banca romaneasca, in parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a României şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Este un fel de scoala a valorii banilor intr-un parc de distractii.

Calatoria incepe cu o gradina zoologica, in care ne-au intampinat  cateva personaje din cultura populară a banilor: “vulturul falimentului” sau “rechinul creditelor”. Deloc prietenoase ne-au avertizat din start.."atentie .. daca te joci cu focul, risti sa te arzi" :)

La intrare am primit cate un card cu 10 lei bonus. La "monetarie", "banca", "muzeu", "market", "distractie", etc puteai sa cumulezi banuti sau sa cheltui. In fiecare zonă am invatat cate ceva, din prezentari vizuale foarte plastice. Din loc in loc erau si niste touch screenuri cu teste care ne verificau cunostintele dobandite și, dacă răspundem corect la întrebări, mai primeam banuti pe card.
  
La "banca natională", am imprimat bancnote, cu toate semnele distinctive de autenticitate (timbru, filigram, etc). Apoi bancnota a fost verificata la un scan si pentru ca a fost corect realizata, am fost rasplatiti cu banuti in plus pe card.

La muzeu am batut monede vechi si noi, am invatat despre troc si am fost cautatorii de aur!! Intr-un jgheab printre sute de pietricele trebuia sa descoperim mici farame de metal pretios... pe care-l dadeam la schimb pe banuti care ne intrau pe card. 


 












Pentru ca am ajuns la aur,  ma voi opri la legenda regelui Midas, recunoscut prin lacomie si prin faptul ca si-a dorit ca tot ce atinge sa se transforme in aur.
Aici copiii au invatat ce inseamna lacomia si ca nu orice poate fi cumparat cu bani. Au fost invitati sa scrie cu carioca pe o piramida de oglinzi de aur sclipitoare, ce cred ei ca nu se poate cumpara cu bani. In interior l-am vazut chiar pe Midas in fata unei mese pline cu bunatati. Din pacate mort de foame... caci toate bunatatile se transformasera in aur... conform propriei sale dorinte. 
Asadar... bogatia, aurul, nu tin de foame. Iar cu bani nu se poate cumpara chiar totul, ca de ex: mami (a spus Teo), iubirea (asta a scris Crina), Dumnezeu (un alt copilas), prietenia, ...etc

O alta zona de maxima agitatie a fost marketul, unde erau coșuri mici și rafturi cu produse alimentare din plastic, pe care puteam sa le cumparam din banii de pe card. 
Am invatat ce inseamna bio si cum sunt marcate astfel de produse, si de asemenea am aflat ce inseamna fairtrade.

In apropierea marketului era o ispita...catre lux. Am introdus cardul si am fost intrebati daca ne dorim si ne permitem ceva de lux. Ne-am consultat, Teo m-a intrebat ce e acela lux... i-am zis ca sunt in general lucruri scumpe..de care nu ai neaparata nevoie. Ca ai putea sa traiesti si fara ele. Atunci copilul a zis... pe principiul ce-i in mana nu-i miniciuna.."deci nu ne intereseaza, hai in alta parte". Ceea ce am facut, fara sa ne para rau. Am aflat ..de la prieteni curiosi sa incerce ceva de lux.. ca, daca intrai in jocul luxului, contra unei sume frumusele de pe card, intr-o camera semiobscura puteai arunca banii pe fereastra....cu mesajul "ti-ai permis luxul sa arunci niste bani pe fereastra"
 

Am admirat cateva cutii din seif ul de valori. Am inteles ca oamenii au perceptii diferite asupra valorii si ca pretuiesc diferit lucrurile... Unii aleg sa puna in siguranta lingouri de aur, altii masinuta preferata, altii chei si documente,  fotografii de familie, etc
In spatele acestui seif era un cifru.. Am butonat noi pe el ..si am reusit sa spargem seiful de valori!! Desi urla alarma si eram "amenintati ca vine politia", Teo incerca frenetic sa ajunga la cutia cu masinuta :)

In zona "om bogat, om sarac", se afla o casuta cu niste patuturi mici suprapuse si cate o pereche de casti, am ascultat povestile unor copii.. de fapt bucuria simpla a unui copil sarac versus pretentiile celui bogat. Cum fericirea si bucuria o pot cunoaste oameni simpli, uneori saraci, in timp ce bogatia nu ti le pot garanta intotdeauna.

 
Alături era un bancomat unde puteai dona din banii strânși pe card. Teo a ales sa doneze o treime din suma pe care o avea pe card la acel moment. 

In timpul vizitei la banca copiii au avut ocazia sa fie bancheri, sa dea credite. Si-au pus niste sacouri, din recuzita... caci nu-i asa orice bancher care se respecta, asa apare in fata clientilor. 
Andu intreba de ce sa-si puna el haina de dirijor :) 
Pe seara am ajuns noi la concluzia ca de fapt asta e o conventie de afacere si ca oamenii cu adevarat valorosi isi permit luxul de a se imbraca lejer... cat sa se simta in largul lor oriunde ar fi.


 
 Spre final, am descoperit si zona multimedia, de teatru. Desigur tot pentru o recompensa in bani, fiecare copilas putea juca o mica sceneta despre meseria in care s-ar fi vazut la un moment dat.  Pentru ca tot acest parc de distractii l-am devorat in echipa...si sceneta am ales sa o facem la fel. A fost o punere in scena ad hoc, nu am gandit-o inainte, ei si-au exprimat doleanta in ceea ce priveste meseria ...si apoi am inceput sa ne jucam.
Am facut doua scenete:

1.dubla1:  
Teo: medic, iar Andu: muncitor. Muncitorul se ranise in timp ce lucra, iar medicul a venit sa il salveze...l-a consultat, l-a anuntat ca n-a murit de tot.. si ca alta data sa sune la 112    

 2. dubla1: 
 Teo: paleontologul care descoperea fosile de dinozaur in curtea unui politist (Andu).

 http://www.youtube.com/watch?v=pEDlAaiOkxg&list=HL1358713661

 In toata aceasta calatorie, am uitat de foame, am uitat cand a trecut timpul... 
Am luat pranzul ...spre seara cand am ajuns acasa :)


Mergeti cu copiii neaparat! Nu o sa va para rau.


   
 

...despre emotii

„Ma simt foarte bine în dimineata asta. 
Am sa-i ingrop pe toti. 
Am un singur regret, ca nu i-am îngropat de tanar” Radu Beligan in Egositul, pe scena TNB

O comedie amara, un fel de haz de necaz rafinat si cinic in care se vorbeste despre realitati simple. Despre egoism, despre faptul ca nu exista bunatate in stare pura. Ca generozitatea e relativa, ca oamenii actioneaza prin prisma propriilor interese.. .din dorinta de apreciere sociala, de a fi impacat sau iertat ...sau pur si simplu dintr-o nevoie de liniste.


Asadar Radu Beligan inca joaca! La aproape 95 de ani omul asta, e pe scena. Uimitor.
Tot merg de cativa ani si-l revad in aceeasi piesa, si parca de fiecare data o percep diferit. Ceea ce e ramane ca laitmotiv insa consider ca e emotia.
As spune ca aceasta piesa vorbeste despre emotii.

Dupa un periplu intre tristeti, amuzament si amaraciune, maestrul Radu Beligan demonstreaza la final ca sunt momente in viata mai presus de egoism sau de bunatate. Emotia pe care o transmite celorlalti ..aproape fara cuvinte. Sala insasi, aplauzele, oamenii ...oameni veniti sa il vada traindu-si viata pe scena.
Radu Beligan e un actor care se bucura de fiecare spectacol si il joaca ca si cum ar fi ultimul, isi ia puterea din energia pe care o sala întreaga aplaudand, poate lacrimand, i-o ofera.

Am avut un sentiment de tristete la final, la gestul de ramas bun al maestrului...
http://www.youtube.com/watch?v=Iu0ToYBvlc4

Sarbatori de pe la noi

Gasesc ca am descoperit cel mai autentic mod cu putinta de a simti spiritul si magia acestei perioade: traindu-le prin si cu sufletul copilariei! 

Sarbatorile de final si inceput de an au stat la noi sub semnul inocentei si emotiei 'piticesti'. 

Familie, Mos Craciun, colinde, sanius..

Am inceput cu multa voie buna.

Am plecat cu colindul intr-un loc unde acesta are traditie

 

Iar sub bradut am gasit desigur, cadourile de la Mos Craciun. 

Emotia piticilor a fost exprimata vocal.. asa cum s-au priceput ei mai bine:
 

"mami tu stii cat inseamna cadoul asta pt mine!?..enoorm!",
"mama cand am vazut cutia am simtit asa... cum A DAT VALUL PESTE MINE"
"Mosului asta trebuie sa-i facem 5 tavi de prajituri data viitoare",
" Mosul CLAR trebuie premiat"...


Teo: Omul cu Lego. Munca de chinez batran. Norocul meu ca e ambitios ..si vrea sa il faca el... doar el!


 
 
Andu: Omul cu uneltele si cu tractorul. Il studiaza, il repara.. a zis ca daca mai vine zapada el are cu ce sa curete drumurile :)  Rege al asfaltului il face mama :)









In ziua de Craciun, conform unei alte traditii, ne-am adunat in jurul mesei acasa, in familie.
 









Iar finalul de an ne-a gasit alaturi de prieteni intr-un colt frumos de Romanie Pitoreasca, cu o inspirata si tonica expeditie in prima zi a lui 2013 prin muntii autentici ai patriei.

  

 

  
Iata aici si un mic filmulet.




Iar pt proaspata achizitie sunt ft ft happy: o caciulita pe care mi-am cumparat-o de la munte..de la tarabele de pe marginea drumului. Ne-am deplasat pe 02 ianuarie cu o asa o viteza pe V Prahovei, incat mi-am permis "cumparaturi din mers" :)



Un 2013 asa cum il visati!